O altfel de lume ?! NU ! Este lumea pe care ai pierdut-o !

Poate o regăseşti aici :

http://arcsa.blogspot.com

SCOALA ASA CUM ESTE EA ?!!!!!

Statul, socialismul şi războiul

Apariţia şi dezvoltarea statului a coincis cu dezvoltarea unei doctrine politice şi economice care să descrie şi să încerce să legitimeze intervenţia sa în viaţa noastră. Intervenţia statului în economie se bazează pe un procedeu simplu: cu arma la tâmpla noastră statul bagă mâna uşor în buzunare şi extrage de acolo o sumă de bani lăsându-ne mai săraci decât eram înainte. Ne minte apoi că acei bani îi va folosi pentru a ne proteja de alţi ticăloşi care vor să ne pună pistolul la tâmplă pentru a ne lua banii (alţii decât statul dar care nu sunt cu nimic mai virtuoşi decât el procedând într-un mod absolut identic pentru a pune mâna pe averea noastră). În realitate nu poate să facă acest lucru şi nici nu îl interesează prea tare soarta noastră.

ADEVĂR ŞTIINŢIFIC ŞI ARTISTIC

REALITATEA ŞI FICŢIUNEA FINANCIARĂ
Cursul monetar din odiosul timp comunist avea acest mare defect că era fictiv, dictat, nu corespundea mişcării libere a pieţii, singura care asigura valoarea. E adevărat că pe atunci preţurile stăteau cât de cât înţepenite, salariile nu depăşeau anumite limite (totdeauna mai mici decât visau oamenii!), tezaurizarea excesivă nu era la îndemana; însă nici crize de somaj nu prea erau, nici în stradă nu te scoteau pentru neplată, pensionarul rezemat pe trei-patru salariaţi activi nu-şi temea pensia, iar omul mediu care muncea răzbea cu chiu cu vai la un apartament ieftin, cu mult zbucium şi aşteptare la o maşină ieftină, era tratat medical gratis, copiii lui învăţau fără cheltuieli, lăcomia justiţiei era ţinută în frâu, ca şi a notarului sau a farmacistului, călătoria costa puţin, hotelul puţin, iar cura balneo-terapeutică se apropia de gratuitate. Dar toate acestea nu aveau prea mult preţ în ochii economiştilor din şcoala lui Adam Smith şi succesorii, ca şi la marea presa straină, apuseană, căci valoarea monedei era fictiva, iar cursul, dirijat dictatorial. Eram, cu traiul nostru oarecum decent, nu lipsit de bucurii şi conforturi, de înaintări şi încântări prosteşti, în plină ficţiune. Ne tihnea oarecum în fals!

CUM VA PLACE !

Educaţia între drept şi obligaţie

Unul din elementele principale, care au dus la evoluţia umană pe planeta noastră, a fost, este şi va fi educaţia. Când spunem educaţie, mulţi dintre noi, pun bază pe cei şapte ani de acasă, cum se spune în popor.
Dar principala educaţie a unui homo sapiens, este educaţia care o obţine prin procesul de învăţământ.
Revenind la partea principală a educaţiei, respectiv învăţământul, se poate observa de-a lungul istoriei cunoscute a umanităţii, cum a fost tratată această ramură principală de dezvoltare a societăţii umane.
Învăţământul actual folosit de către oameni ca un instrument de educare şi formare a tinerei generaţii, a ajuns să fie o armă în plus pentru dominarea celorlalţi. Pe măsură ce omenirea a evoluat, capii conducători nu au mai putut controla fenomenul învăţământului, mai ales că procesul de învăţământ putea aduce bani, celor care îl practicau.

BURICUL PĂMÂNTULUI

Încă din copilărie, asta se întâmpla prin anii '60, am auzit o expresie, pe care pentru prima dată nu i-am realizat realismul sau irealismul ei. Expresia a fost : „Da ce mă, te crezi buricul Pământului”. Fiind atent la lucrurile din jur, am observat că erau unii care încercau să fie mai „cu moţ” decât ceilalţi. Din fericire comunismul a uniformizat societatea, toţi oamenii fiind egali, nu-i aşa, şi această expresie a căzut în invalabilitate.(sic)

PARADOXUL ROMÂNESC…ŞI NU NUMAI

Un paradox al politicii româneşti, a discuţiilor de orice fel purtate în România de către guvernanţi, analişti politici, analişti economici, este că poporul cu oamenii săi nu există sub nici o formă în discursurile lor. Nu există pur şi simplu.
Se vorbeşte despre produs intern brut, salarii la bugetari, împrumuturi la FMI, programe de dezvoltare a ţării, a statului etc. Dar în toate aceste discursuri sau discuţii, lipseşte cel mai important element al unei societăţi umane.
Lipseşte fiinţa vie, românul locuitor al ţării. Acesta nu există. Se vorbeşte despre venituri bugetare, despre taxe şi impozite, dar toate discuţiile se pot purta la fel de bine şi cu o ţară goală, fără locuitori. La televizor există doar ţara numită Bucureşti.

ISTORIA MONDIALĂ, DOCUMENTARE

Alungarea lui Ceauşescu din CC a fost uşoară! Dar este imposibil alungarea "ceauşeştilor" de aici ! Lasciate ogni speranza !

Aici a început REVOLUŢIA furată !

POVESTEA ROMÂNIEI

Am să vă povestesc dragii moşului, de ce este România aşa cum este şi de ce sunt oamenii aşa cum sunt. Era odată ca niciodată o ţară cu un popor harnic şi muncitor aşa cum multe erau pe Pământ. S-a întâmplat ca să pornească un mare război mondial, unde poporul român nu s-a regăsit în tabăra învingătorilor, dar unul din învingători l-a luat sub aripa sa, mai cu voie, mai fără voie. Învingătorul sub aripa căreia a ajuns poporul român s-a nimerit să fie unul cu un alt regim social, aşa că prima grijă a învingătorului a fost să impună regimul social al său, respectiv comunismul. Nu era aşa uşor să implementezi un regim de altă factură la un popor care trăia fericit în capitalism. Capii conducători din România dădeau linia de conduită şi conduceau ţara după metode capitaliste, iar acest lucru făcea ca munca agitatorilor de partid comunist să nu dea rezultate palpabile. Văzând aceasta, comuniştii, au arestat toată elita conducătoare a României.

IDNORANŢA ŞI NEPĂSAREA, ÎŢI ADUCE... ALINAREA !

Dacă în momentele de respiro ale vieţii astea trepidante, în momentele de respiro, pe care sigur le are orice om, dacă poţi să stai şi să te gândeşti aşa în general la viaţă, descoperi că de fapt, majoritatea românilor nu se gândesc la nimic. Tot acest nimic, reprezintă pentru majoritatea românilor, crearea ideilor de supravieţuire, sau idei pentru îndeplinirea unei plăceri.

JUSTIŢIA E OARBĂ, MUTĂ ŞI SURDĂ !

-De cine îţi este frică ?!?!?
Pune aceasta întrebare unui român, indiferent din ce categorie socio-economico-culturală ar face parte, dar răspunsul să îl aleagă din mai multe variante :

POVESTEA FAMILIEI ROMANESCU

Exista odată pe Pământ, o casă mare în care locuia o familie compusă din zece persoane. Erau d-nul şi d-na Romanescu senior, d-nul şi d-na Popescu senior, d-nul şi d-na Romanescu junior împreună cu cei patru copii ai lor, Ghiţă. Sevastiţa, Bibiloi şi Georgel mezinul familiei. Toţi trăiau în bunăstare şi fericire, convieţuind după regulile învăţate din străbuni, nescrise, ale traiului familial. Asta până într-o zi când d-nul Romanescu junior a citit el nişte cărţi, a făcut nişte vizite în alte familii şi într-o bună zi a convocat un consiliu de familie. A luat cuvântul d-nul Romanescu junior, tăind cu un ferm „taci din gură” gestul de a începe şedinţa al d-lui Romanescu senior.

POLITICA, CA OS DE ROS !

Oamenii politici din România, fiind oameni din popor şi cunoscând multe din obiceiurile populare, ajunşi fiind la un alt nivel social, te-ai aştepta din partea lor la ceva deosebit. Dimpotrivă, rămân ancoraţi în realitatea românească. Au rămas tributari concepţiei, expusă de un lider rrom la un congres ţigănesc(sic), care a spus : "Aşa nu mai merge, ori mărim ciolanul, ori micşorăm haita!"

TOTUL ESTE...PERFECT ?!?!?!

Românii au multe vorbe de duh, poveţe, sfaturi şi proverbe. Unul din acestea, transformat de mediul popular, sună cam aşa : „Teoria, ca teoria, dar practica ne omoară!”
Am citit acel material, şi îmi menţin convingerea că la ora actuală, genul acesta de abordare a vieţii şi a problemelor este cam în afara mileniului III.

„DUELUL” POLITICIENILOR ROMÂNI ?!?!?!

Orice om matur şi nu numai, a aflat pe parcursul vieţii, noţiunea cuvântului „duel”. Dacă te uiţi în DEX, afli că duelul este o confruntare între două persoane, în prezenţa a unor martori stabiliţi dinainte. Sau figurativ, o confruntare verbală între două persoane sau publicaţii. Comportamentul politicienilor români, îl putem încadra cred că la o ceartă de mahala. Că numai în mahala se pot înfrunta prin cuvinte, două persoane, dar nestabilind nici un martor, nu se cheamă duel, au doar martori ca spectatori, alţi mahalagii, care asimilează cearta ca pe un spectacol.

NU TRAGEŢI ÎN PIANIST !

Dacă acum două sute de ani, acest înscris se găsea afişat în faimoasele „Saloon”-uri din vestul sălbatic al Statelor Unite, avea un rol bine determinat şi fiecare înţelegea asta. Patronul de local avea interesul să nu moară angajatul, căci atmosfera din local devenea ternă. Clienţii la rândul lor, respectau îndemnul, deoarece pianistul le crea atmosfera plăcută la un pahar de băutură.

Puterea de a fi om …de a fi suflet !

Umblând şi eu prin bloggosferă (ca orice computerist amator,(sic) care se respectă, având şi blog public, mai intru şi eu şi văd una, alta, mai învăţ ceva, că omul învaţă toată viaţa, indiferent de vârstă sau pregătire, şi am văzut şi eu cam ce au apreciat oamenii pe blog-uri.

ARUNCAREA MOTANULUI !!

S-a scris si s-a vorbit mult despre urmările sistemului comunist în România, după cei cinzeci de ani petrecuţi în regimul socialisto-comunisto-securist. Fiecare prezentator postdecembrist, al comunismului, a pedalat pe subiectul care îl interesa, sau pe un subiect care avea impact asupra majorităţii, arătând ororile închisorilor comuniste, întâmplările celor condamnaţi la canal şi alte orori, executate de organele de opresiune ale sistemului comunist.