-De cine îţi este frică ?!?!?
Pune aceasta întrebare unui român, indiferent din ce categorie socio-economico-culturală ar face parte, dar răspunsul să îl aleagă din mai multe variante :
1.De justiţie
2.De şeful ierarhic
3.De soţie (soţ)
4.De primar
Iar răspunsul „de justiţie” va fi dat în proporţie de 2 la sută din repondenţi.
Ce înseamnă asta? Păi nimic altceva, decât valoarea justiţiei în România! Adică o entitate nebăgată în seamă de nimeni şi care se bucură de încredere zero.
Spune unui salariat indiferent în ce domeniu activează, privat sau public, vânzări sau servicii, că nu eşti mulţumit de serviciile lui şi că îl vei da în judecată şi acesta îţi va râde în nas şi te va sfătui ironic, ca chiar aşa să faci.
Spune aceluiaşi om că te duci la şeful lui să-l reclami şi imediat va căuta să-ţi rezolve problema.
Cum poţi vorbi de justiţie într-o ţară ca România, când majoritatea românilor consideră justiţia, o armă în mâna potentaţilor, ca să-l spolieze pe el ca cetăţean?!
Cu ajutorul justiţiei, care acţiona la ordinul partidului, comuniştii au furat averi şi au băgat sute de mii de oameni la închisoare. Păi când aproape patru decenii pe teritoriul României justiţia a fost pe post de călău al românilor la ordinul comuniştilor, vii tu acum şi spui cetăţeanului să aibă încredere în justiţie?!
Asta este de râsul curcilor ! Mai ales că cetăţeanul de rând vede, că hoţii cu cravată, fură milioane de euro şi nu fac închisoare decât o lună două, sau de loc, iar unul care fură o găină să nu moară de foame, face 3 ani de închisoare. Stupid people nu ştie el ce este acela pericol social, sau alte chichiţe democratice, dar vede o realitate în care cel sărman este pedepsit, cu o asprime condamnată câteodată chiar de către păgubaş, iar cel bogat sau cu putere scapă basma curată.
Dacă justiţia română băga la închisoare nişte hoţi mari, din aceia care au devalizat ţara cu acte legale, atunci justiţia ar fi trecut cu adevărat de partea dreptăţii, iar omul din popor ar fi privit-o cu respect şi încredere. Alta ar fi fost soarta şi drumul democraţiei în România.
Dar aşa, românul asistă la talk-show-oaie, care au ca unic scop doar acela de a vinde spaţiul publicitar, în care apar nişte analişti politici sau numai analişti şi care bat apa în piuă pe marginea problemelor din justiţie. Bineînţeles că TV-man-ii află repede că ratingul cu astfel de emisiuni se duce dracului la vale în primul sfert de oră şi caută să o scurteze, iar vorba reporterului precum că „vom relua tema într-o emisiune viitoare” înseamnă de fapt „la paştele cailor”.
Să vă traduc iniţialele stâlpilor justiţiei din România :
C.S.M. = Curtea Slugilor Mitomane
Î.C.C.J = Învârtelile Corupţilor Contra Justiţiei
C.S.J. = Curtea Slugilor Jalnice
D.N.A. = Divizia Nepoţilor Angajaţi
T.M.B. = Taraba Micilor Bişniţării
Hazliu este că se spune că justiţia este braţul dreptăţii al cetăţeanului, când de fapt justiţia în România a devenit în mâna aleşilor, parul de dat la cap celui care te deranjează. Chiar dacă există o lege care scuteşte de taxă de timbru şi onorariu de avocat pe cel care reclamă un conflict de muncă, câţi muncitori aţi văzut că şi-au dat în judecată fostul patron?! Asta ce denotă?! Că cetăţeanul de rând nu dă doi bani pe justiţia din România.
Atât timp cât cetăţeanul depune o reclamaţie sau plângere la o nedreptate la „miliţie” şi nu la procuror, justiţia în România va fi privită cu teamă de către români încă 100 de ani de acum înainte. Se spune că justiţia este oarbă, făcând referire la reprezentarea ei, o femeie legată la ochi cu balanţa dreptăţii în mână, dar aici în România, au avut grijă să-i fure balanţa, să-i pună căluş la gură şi dopuri de ceară în urechi. Iar dreptatea o împart ei cum vor şi unde vor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu