ROMÂNIA POLITICĂ - fără ECONOMIE

Aceasta este România reală, în mintea românului de rând. Pentru că românii nu au aflat că politica este legată de economie. Aceste două concepte, se leagă în conştinţa românului de rând, doar când vede că se fură din economie cu ajurorul politicii.
Românii pot fi împărţiţi în trei categorii :

Românii care cunosc ce e politica, cei care nu cunosc ce e politica si cei cărora nu le pasă de politică.
Culmea este că românii nu se hotărăsc în care tabără să rămână.
Sunt unii care cunosc ce e politica, dar nu le pasă de ea.
Aceştia se regăsesc printre intelectuali, jurnalişti, oameni de afaceri, politicieni, şi chiar oameni obişnuiţi.
Sunt unii care nu cunosc ce e cu politica, nu le pasă de ea, dar vorbesc de politică. Îi poţi găsi printre jurnalişti, oameni politici şi oameni obişnuiţi din popor. Sunt unii cărora nu le pasă de politică, dar îşi dau cu părerea de politică, căutând să impună cu ajutorul vorbelor docte sau nu, ce e aia politică. Aceştia se regăsesc printre oamenii obişnuiţi, jurnalişti, şi ce e mai grav, printre analiştii politici. Printre cei care cunosc politică, vorbesc despre ea, dar nu le pasă de politică sunt cei care provoacă cel mai mult rău României şi oamenilor în general. Toate aceste categorii de români, apar dintr-un singur motiv.
Dintr-un egoism românesc. Egoism cu care românul nu se naşte, dar orice implicare a unui român pentru alţi români, duce la blamarea miştocărească sau acuzaţii de interes, chiar din partea celor care sunt ajutaţi şi a celorlalţi din jur, aşa că implicarea neapreciată de către ceilalţi, duce la nepăsare, iar nepăsarea se transformă în egoism.
Şi sunt convins că această caracteristică a poporului român, nu este apărută de ieri de azi, este de mult în conştiinţa poporului, pentru că altfel nu ar circula în popor vorba „Facerea de bine, e _utere de mamă”» !
Cine încearcă să schimbe ceva în societatea românească, va fi privit imediat cu unul care vrea să facă rău, această teamă de „bine”, a apărut şi a rămas în conştiinţa românului, datorită sistemului comunist, care a distrus tot ce era logic şi normal în societatea românească. Numai „partidul” ajuta !
Comuniştii când au venit la putere, aveau în doctrina lor, un singur concept ca idee de bază, şi anume – « bine pentru toţi », adică tot ceia ce făceau ei, era pentru binele fiecăruia.
Păi după ce 50 de ani, toţi cei care propovăduiau binele majoritar, îşi făceau numai lor bine, iar tu cetăţean de rând, aveai parte numai de lucruri rele în traiul tău zilnic, cum îl vei percepe în subconştient pe cel care azi, se oferă să-ţi aducă binele zilnic ?!?!
Normal că percepi tot ceia ce zice, cu reticenţă şi parcă nu mai vrei să cazi de prost şi te revolţi în sinea ta, nevenind la vot, iar dacă îndoiala din tine, te trimite totuşi să votezi, încerci să te autoconvingi că îţi faci bine.
Dar când vezi că de fapt te-ai înşelat iarăşi, că politicianul pe care tu l-ai votat, pentru că logica îţi spune că e alt regim social, cu alte reguli şi concepte, şi îţi crezi falsa convingere că acesta se va ţine de promisiune, şi nu se ţine de promisiune, atunci îţi vine să dai cu căciula de pământ, iar convingerea că un străin care promite ceva, este un nonsens românesc, se implementează şi mai adânc în conştiinţa ta.
Deci, ce şanse are cineva, care doreşte să se implice într-o schimbare în bine a traiului românesc, atunci când există această concepţie în mintea românului alegător, şi când te prezinţi în faţa cetăţenilor, alături de unii, percepuţi deja ca mari mincinoşi sau aburitori în politică, care sunt deja percepuţi că au intrat în politică, doar pentru a face bani ?!
Şansa este nulă din start ! Deci cine încearcă să se implice în politică, doar pentru ceilalţi, va fi catalogat de către românul de rând, ca un alt potenţial individ, interesat să-şi facă bine lui, nu să facă bine românilor.
Apare o întrebare logică ! Nu se va schimba nimic în ţara asta ?!
Răspunsul este DA, se va schimba !
Nu cu alianţa D.A., staţi liniştiţi (sic). Dar schimbarea nu va veni de la coducătorii români !
Norocul României este că a fost alipită, mai cu voie, mai de nevoie, uniunii de state, care se numeşte Uniunea Europeană.
Deci toate schimbările care vor avea loc în România, vor veni numai şi numai de la Bruxelles. Parcă aşa se spunea odată, că lumina vine de la răsărit ! Ei uite că se poate şi invers, ca lumina(sic) să vină de la apus (sic).
Si aşa a mai apărut o nouă armă în mâna lui Gică Contra, locuitor al plaiurilor româneşti, arma respingerii a oricărei idei, chiar dacă e benefică sau nu societăţii româneşti, prin contracararea ei, cu vorbele „nu e în concordanţă cu normele U.E.”
Se dă cu flit, de către ceilalţi din jur, oricărei iniţiative, venite din partea oricui, prin aceste câteva cuvinte magice, spuse pe un ton doct, condescendent şi abordând o morgă de cioclu,(al României cred), „ nu corespunde cu normele U.E.”, chiar dacă acea idee nu are vreo legătură cu normele europene.
Cu un sistem de educaţie, care schimbă programa şcolară de trei ori pe an, care schimbă sistemul de examene de două ori pe an, care tratează corpul profesoral ca pe o echipă de săpători de şanţuri, ce fel de viitori români sunt şi vor fi în România actuală ?!
Majoritatea vor fi semianalfabeţi, inculţi, o mare masă de proşti, care se vor mulţumi cu „fânul” aruncat de „stăpâni”, care se consideră fericiţi că nu trebuie să gândească, iar singurele lor preocupări vor fi, mâncatul, băutul şi fututul ! Şi nu în ultimul rând, drogul cu care se sublimează, şi se dirijează nemulţumirea traiului la majoritate, acolo unde se provoacă şi se canalizează revolta oamenilor într-o bătaie între români şi forţele de ordine, regele sportului (sictir), respectiv măria –sa (huo), Fotbalul!
Ca un corolar, întreţinându-se mitul fotbal la bărbaţi, acesta va fi cauza multor certuri familiale între consorţi, asupra telecomenzii tv, în loc să discute de ce nu au veniturile necesare să posede două televizoare, sau asupra deplasărilor la stadion ale soţului .
Şi cum în mintea româncei neaoşe (adică proaste), apare imediat întrebarea: Nu cumva a plecat la femei?! De aici o perpetuare a conflictului latent familial românesc, la românul de rând şi nu numai!
Deci nici în familie nu va exista înţelegere. Şi vede cineva, cumva, pe bărbatul certat cu nevasta, să se apuce să facă politică, adică să rişte ca nevasta lui să-l dea în gât(sic), din ură, la „duşmani”?!
Iar noua scenă politică cu iz masonic(e la modă doar), este lumea virtuală, unde băieţi angajaţi(sic), dau petarde şi se trezesc să facă comentarii diferiţi…tastatorişti, era să zic gurişti, care habar nu au de unde are apă în plus marea când se umflă în sus şi nici mula(sic) când se saltă în sus, de unde are carne în plus.
O altă anomalie întâlnită pe plaiurile mioritice, este comportamentul românilor între ei. În marea lor majoritate, românii sunt născuţi actori.
Sau au luat grosso-modo, vorbele, că lumea e o scenă. Iar românii, joacă câte un rol, pentru fiecare situaţie în care se află.
Aşa că dacă rişti să te comporţi ca o fiinţă umană normală, adică ai acelaşi comportament şi la serviciu, şi la piaţă, şi acasă, şi într-o vizită, şi la iarbă verde, şi în faţa organului de ordine(sic), şi în faţa şefului, şi la şedinţă(indiferent de care), şi cu prietenii, şi cu duşmanii, rişti să fii catalogat de fiecare în parte, cu diferite caracterizări, dar nu laudative pentru tine.
Prin comportament, înţeleg, că vezi un român indiferent de categorie socială, că parcă este altul în situaţiile enumerate mai sus. Are alte gesturi, altă mimică, alte cuvinte, alt ton când vorbeşte. De fapt am observat, că numai românii care au un caracter infect, indiferent de clasa socială, se comportă în acest mod.
În cercurile din high-life sau intelectuale, acest comportament diferit, este numit pompos, ipocrizie! În popor i se spune direct, neaoş româneşte, „bulangiu”. Şocant dar adevărat! De fapt, trist şi adevărat!
Că românii sunt altfel decât ceilalţi din Europa, este demonstrat de istorie. Când majoritatea europenilor îşi făcuseră deja state unitare, şi sunt convins că nu au primit ordine de partid pentru asta, România era divizată în mai multe teritorii, fiecare cu legea lui.
Si această împărţire nu era făcută sau dorită de oamenii care conduceau aceste ţări, cât de românii care locuiau pe aceste teritorii.
Pe aceste plaiuri mioritice, istoria demonstrează, că mereu a existat altcineva care a dictat modul de viaţă pe aceste teritorii.
Până şi rege, a fost nevoie să se aducă din afară, că altfel, românii s-ar fi bătut între ei, pentru tron, de intram în istoria mondială, nu cu un război de o sută de ani, noi considerându-ne mai cu moţ, cu siguranţă ar fi durat o sută cincizeci de ani. Au dictat pe aceste meleaguri, turcii, austriecii, ungurii, ruşii, iar când a fost să aleagă şi românii ceva, această răbufnire de mândrie românească, a făcut ca românii după 1989, să aleagă prin vot, candidatul care nu avea legat de coadă, vreo acuzaţie că reprezintă altă naţiune. Pe cine simţeau ei că este român neaoş, şi care nu putea fi acuzat că este aservit vreunei puteri străine?! Pe Ion Iliescu !!!
Fusese în cadrele de conducere ale partidului comunist, dar asta nu avea importanţă, pentru că românii împărţeau pe comunişti în două, comuniştii răi şi comuniştii buni. Şi a ales unul bun! (sic)
Când au realizat românii, cu chiu cu vai, că trebuie să se îndrepte spre capitalism, s-au repezit entuziaşti să voteze pe Emil Constantinescu.
Văzând şi trăind „capitalismul” lui nea Emil, au votat cu brio pe nea Ilici iarăşi. Păcălindu-se din nou, românii s-au uitat în jur şi au realizat că mai bine aleg preşedinte un altfel de om, după mintea lor, mai bun decât cei doi la un loc. Şi au votat Traian Băsescu.
Norocul lui Traian Băsescu este că nu are fizicul lui Antonio Banderas sau Brad Pitt, că nu pupa în veci preşedenţia României, dar aşa, românul de rând, văzându-l printre ei, l-au acceptat ca pe unul de al lor, mai ales că „nea Trăienică”,(sic) ştie să vorbească cu oamenii din popor, „nu se ţine măreţ”, cum ar zice nea Gheorghe din Cucuieţii de Câmpie.
Poporul român mai are o „genă” de caracter ciudat. Şi anume că el întotdeauna a simţit că trebuie să fie alături de partea celui „oropsit”, indiferent de cine sau de ce.
Iar atacul politicienilor îndreptat împotriva lui Traian Băsescu, îl transformă în ochii românului de rând, automat într-un „oropsit” al sorţii, de către „oligarhii ăia care nu se mai satură de furat”.
Cine ar fi putut să-l învingă în alegeri prezidenţiale pe Traian Băsescu?!?!
Mircea Geoană ? Crin Antonescu? Cu toată dorinţa mea, de a se întâmpla asta, am avut mari îndoieli, care s-au confirmat.
Ceilalţi ies din discuţie, pentru că ei există doar în mintea familiei lor, sau a celor interesaţi să mai ciugulească ceva de la ei, în mintea prietenilor doar dacă sunt de faţă, că în rest, nu !
Şi atât timp, cât cu ajutorul mass-mediei, care este aservită în totalitate, pentru că doar nu sunt de stat, au patroni care nu fac concediul la Eforie Sud, sau cumpărături la Mall-ul din Vitan, se întreţine o falsă bătălie între oamenii politici, ca să se creeze falsa impresie în mintea alegătorului, că cineva se gândeşte la ei, la cetăţeni, realegerea va veni de la sine.
Ceia ce nu ştiu aceşti politicieni, dar poate ajung să citească vreodată cele de mai sus, sau poate chiar ştiu dar nu-i interesează, că pe cetăţeanul român de rând, îl interesează ce spune un politician, cred că mai mult decât mă interesează pe mine, să învăţ limba băştinaşilor din Oagadugu!(o exista?!)
Dacă există cineva care ar încerca să îl trezească pe Gică Contra din străfundurile sale genetice româneşti, îl sfătuiesc să mai citească odată ce am scris, şi dacă simte să se „contreze” mai rău, îl sfătuiesc să candideze.
Are votul meu !