marți, 24 august 2010

ADEVĂR ŞTIINŢIFIC ŞI ARTISTIC

REALITATEA ŞI FICŢIUNEA FINANCIARĂ
Cursul monetar din odiosul timp comunist avea acest mare defect că era fictiv, dictat, nu corespundea mişcării libere a pieţii, singura care asigura valoarea. E adevărat că pe atunci preţurile stăteau cât de cât înţepenite, salariile nu depăşeau anumite limite (totdeauna mai mici decât visau oamenii!), tezaurizarea excesivă nu era la îndemana; însă nici crize de somaj nu prea erau, nici în stradă nu te scoteau pentru neplată, pensionarul rezemat pe trei-patru salariaţi activi nu-şi temea pensia, iar omul mediu care muncea răzbea cu chiu cu vai la un apartament ieftin, cu mult zbucium şi aşteptare la o maşină ieftină, era tratat medical gratis, copiii lui învăţau fără cheltuieli, lăcomia justiţiei era ţinută în frâu, ca şi a notarului sau a farmacistului, călătoria costa puţin, hotelul puţin, iar cura balneo-terapeutică se apropia de gratuitate. Dar toate acestea nu aveau prea mult preţ în ochii economiştilor din şcoala lui Adam Smith şi succesorii, ca şi la marea presa straină, apuseană, căci valoarea monedei era fictiva, iar cursul, dirijat dictatorial. Eram, cu traiul nostru oarecum decent, nu lipsit de bucurii şi conforturi, de înaintări şi încântări prosteşti, în plină ficţiune. Ne tihnea oarecum în fals!


Ca lucrurile sa fie normale, realiste, ar fi trebuit lasat liber jocul pietei, facuta o confruntare sincera cu celelalte economii euro-atlantice (fara protectionisme de niciun fel) si racordata moneda la sistemul global al dolarului, pe atunci moneda-forte si etalon pentru toate operatiile mapamondului, piatra de sprijin al oricarei decontari si comparatii. A te evalua in dolari era realitatea; a te lasa la cheremul stapanirii tarii era impostura, fictiune. Dolarul era macro-soliditatea, masterul monetar, iar noi, niste zgaibe care traiau binisor in irealitate.
Am facut ce am putut si am ajuns la normal, chiar cu ajutorul unor comunisti. Jocul pietei e acum liber, asa ca traim din importuri. Protectionism la noi nu se mai pomeneste. Salariile (la cei care mai au loc de munca) s-au intins pe o scala de la 1 la 80 sau mai mult, motiv pentru care e posibila tezaurizarea masiva, urmata de exportul beneficiilor si capitalurilor care altadata se reinvesteau aici. Totul costa, totul se cumpara, totul se speculeaza, fie si produsele morale, umanitare sau juridice. Totul slujeste unei caste de brahmani, infratiti cu brahmanii altora. Sunt reprezentanti legali si democrati ai poporului, care au deschis larg toate caile instrainarii si exploatarii capitaliste la sange. Poti matura pe altul afara cu acte false, daca esti realist. Poti sa parazitezi orice traseu mercantil, daca te dai bine cu cine trebuie si ai instinct de afaceri. S.a.m.d.
Moneda e, in sfarsit, acolo unde trebuie: adica jos de tot. Ea ne arata acum, pe deplin, nimicnicia. Insa etalonul, da, marele etalon, care ne asigura realismul, pe care juram, pe care-l tineam la icoana, ca parghie fixa a tot ce misca in lume, si in raport cu care vietuiam candva in fictiune, invincibilul, biruitorul dolar, vai!, mi-e greu sa spun, s-a imbolnavit de tuse magareasca, fiindca, liber fiind, a inceput sa crediteze si plateasca fictiuni, valori virtuale, inca inexistente! A iscat credite care nu sunt si s-a-ntins anticipat la dobanzi fara baza reala. Mi-e rusine sa zic c-a fraudat, insa nu gasesc alt cuvant. Si a trebuit sa vie ditai Statul si sa dicteze niste imprumuturi masive, uriase, ca sa-i tina pe fraudatori in viata! Realistii lumii, pe care ne intemeiam noi in drept valorile financiare, rezultate din piata “libera”, au dat cu libertatea pana-n cer, adica pana la fictiune. Defectul nostru cel mare era candva ca nu ne-am racordat la ei, la sistemul lor realist; eh, acum ne-am racordat! Numai ca tocmai ei au luat-o spre fictiune! Si, ca antidot, au devenit protectionisti! Taman cand noi ne serbam succesul ca lichidatoristi! Am dat cu sarguinta bunurile tarii capitalului exploatator, ca sa le micsoram paguba, saracii de ei! Ca s-o scoata la capat, sa ne poata administra mai bine!
Ce lectie de realism ne-au dat fraudatorii unor bieti fictivi ca noi!

Paul Everac
sursa: cronicaromana.ro

4 comentarii:

Pro atitudine spunea...

Buna analiza lui everac. Si nefericit de realista

Joculete spunea...

Salut ,daca esti deacord cu un schimb de link ,te rog adauga pe site-ul tau ,linkul http://www.jocuri-masini.in/category/8/Jocuri-Mario cu titlul Jocuri cu mario ,apoi astept datele site-ului tau ,ca sa te adaug pe jocuri-joculete.org pr3 . Astept raspunsul tau , Iti multumesc !

doru.dascalu spunea...

Nu văd de ce ar fi interesaţi nişte oameni care se joacă pe net, de lucrurile serioase de pe acest blog.Cu siguranţă nu vor fi interesaţi.Dar ca să-ţi fac pe plac, adaug link-ul că nu cere de mâncare.Şi nu e nevoie să pui şi tu spre mine că nu va da nimeni click să citească articole pe care unii nici nu le vor înţelege.

Anonim spunea...

la noi se potriveste zicala aceea:unde-i bine,nu-i de mine;unde-i rau,hop si eu!