CUM VA PLACE !

Educaţia între drept şi obligaţie

Unul din elementele principale, care au dus la evoluţia umană pe planeta noastră, a fost, este şi va fi educaţia. Când spunem educaţie, mulţi dintre noi, pun bază pe cei şapte ani de acasă, cum se spune în popor.
Dar principala educaţie a unui homo sapiens, este educaţia care o obţine prin procesul de învăţământ.
Revenind la partea principală a educaţiei, respectiv învăţământul, se poate observa de-a lungul istoriei cunoscute a umanităţii, cum a fost tratată această ramură principală de dezvoltare a societăţii umane.
Învăţământul actual folosit de către oameni ca un instrument de educare şi formare a tinerei generaţii, a ajuns să fie o armă în plus pentru dominarea celorlalţi. Pe măsură ce omenirea a evoluat, capii conducători nu au mai putut controla fenomenul învăţământului, mai ales că procesul de învăţământ putea aduce bani, celor care îl practicau.

Revoluţia industrială, pornită la sfârşitul secolului XVII, a făcut ca învăţământul să fie introdus de unele ţări, ca politică de stat. Învăţământul s-a autoimpus în societatea umană, datorită industrializării, iar era industrială, cu maşinăriile ei, presupune ca oamenii să ştie să citească de exemplu, instrucţiunile de folosire ale unui utilaj, sau de a învăţa o meserie, când nu se mai putea folosi învăţarea unei meserii prin cele trei stagii, de ucenic, calfă, meşter.
Şi dacă baza de cunoştinţe predate în procesul de învăţământ s-a mărit şi s-a diversificat generaţie de generaţie, s-a ajuns în ultima sută de ani, ca învăţământul să ajungă, aş putea spune, la punctul zero, când noile tehnologii au nevoie mai mult de oameni roboţi şi mai puţin de oameni care să decidă singuri asupra unui proces.
Există în toate domeniile de activitate, norme, reguli, indiferent că eşti vânzător, manager sau inginer. Toate meseriile au deja reguli fixe, pe care omul angajat pe funcţia respectivă, trebuie să le respecte întocmai, altfel îşi pierde slujba. S-a ajuns la situaţia hilară, că dacă o fiinţă umană are cunoştinţe de scris şi citit, poate ocupa orice post sau funcţie, pentru că există deja instrucţiuni şi norme pentru orice activitate. Creativitatea şi inteligenţa nu mai au valoare în epoca modernă, ba dimpotrivă sunt prezentate celorlalţi oameni ca subversive şi periculoase.. Se poate constata că în afară de politicieni, care pot face ce vor ei, în orice meserie sau activitate există reguli stabilite. Cine mai urmăreşte filme, poate observa cu uşurinţă, că până prin anii 80 se propaga ideea, că este important să poţi lua tu decizii în diferite situaţii. În filmele din ultimii ani, se poate observa uşor, că personajul cu „idei” a dispărut, sau este folosit pe post de „aşa nu” şi se scoate în evidenţă personajul care respectă ordinele, procedurile etc.
Culmea este, că foarte puţini dintre oameni  luăm în seama aceste lucruri, care sunt manipulatoare la urma urmei. Ca exemplu, aş spune asta. Fac facultatea de arhitectură unde învăţ perfect, totul despre clădiri, rezistenţe, materiale, deci practic cunoştinţele acumulate îmi permit să proiectez o clădire, dar când sunt angajat la o firmă de arhitectură, există reguli care îmi sunt impuse de firmă, la proiectarea unei clădiri.
Ar putea spune cineva, că tehnologia evoluează pe zi ce trece şi apar lucruri noi. Poate să identifice cineva, persoana care se ocupă într-o societate comercială, cu aducerea la cunoştinţă a noutăţilor în domeniu în care activezi? Nu cred. Pentru că fiecare trebuie să se ţină la curent cu noile tehnologii ce au legătură cu activitatea sa. Singurele training-uri se mai fac prin instituţii financiare, când se predau noi metode de a fura mai inteligent banii obtinuţi prin muncă de către oameni.
Înţeleg ca pe un vânzător să nu îl intereseze noile metode de vânzare, dar tu ca inginer, trebuie să fi la curent în permanenţă, cu noutăţile ştiinţifice din domeniul tău. Procesul de învăţământ, a trecut prin mai multe etape de-a lungul istoriei sale, de la apariţia sa şi până în zilele noastre.

Dacă la începuturile sale învăţământul s-a axat pe implementarea cunoştinţelor umane, copiilor şi tinerilor, pregătindu-i pentru societate, intruziunea politicului în procesul de învăţământ, a dus la scăderea calităţii acestuia pentru majoritatea elevilor, şi folosirea procesului de învăţământ, mai mult pentru implementarea, cu voie sau fără voie a principiilor sistemului social în care subzista! Societatea de consum!
Se poate împărţi învăţământul ultimei sute de ani, în patru mari perioade distincte.
Perioada acumulării de cunoştinţe de către oameni până prin anii 1925.
Perioada de învăţământ modelată după ideile sistemului politic, fie că a fost democat, fascist, sau comunist, până prin anii 80.
Perioada de învăţământ de după anii 1980 care a pus accentul pe formarea oamenilor pentru sistemul socio-economic în care trăim la ora actuală, respectiv societatea de consum.
Înţelege oricine, că pepiniera care scoate pe bandă, oameni care gândesc şi se simt fericiţi în mediul actual, este învăţământul concurenţial din zilele noastre.
Este momentul ca noi oamenii să ne gândim la un nou concept de educaţie.

Să ne închipuim în societatea în care trăim la acest moment, un nou sistem de învăţământ.
Un sistem complet diferit. Nu diferit prin modul de a implementa educaţia copiilor şi tinerei generaţii. Ba din contra, sistemul educaţional se va axa chiar şi mai mult, pe o predare a cât mai multor cunoştinţe, care să pregătească viitorii oameni, pentru umanitate, pentru planeta pe care locuim cu toţii.
Să ne gândim la un sistem de învăţământ, fără catalog, fără calificative, fără note, fără examene, fără masterate.
Ce ar însemna această nebunie la prima vedere ?!
Şi acum am să luăm un punct de plecare în analiza celor de mai sus. Se vorbeşte din ce în ce mai des pe diferite canale de informaţie, despre o schimbare de mentalitate a oamenilor. Dar cum poţi convinge un om, educat de acest sistem de învăţământ, unde se pune accentul primordial pe „competiţie” începând cu grădiniţa, pe obţinerea unui rezultat mai bun ca celălalt, că este nevoie de o altă societate sau alt sistem de valori ?!?
Este o vorbă de pomină, care spunea că vom vedea luminiţa de la capătul tunelului cât de curând. Dar nimeni dintre noi nu o va vedea, această „luminiţă”, pentru că nu este construit încă „tunelul” !
Un pas important ar fi, încercarea de a implementa acest nou tip de învăţământ, fără calificative, fără note şi fără examene.Acest nou sistem ar putea fi aşa, sau cum se vor gândi şi alţii.
Clasele I-IV. Copii merg la şcoală, unde educatorii trebuie să le predea cât mai multă informaţie. Copii vor asimila prin poveşti şi excursii în natură, cunoştinţe despre lumea în care trăim, despre natura înconjurătoare şi vor învăţa să scrie şi să citească. Vor învăţa totodată şi operaţiile simple ale matematicii, să deseneze, să cânte, să danseze, să îngrijească animale, despre plante, o limbă străină şi tot ceea ce este uşor de asimilat de către un copil. Cărţile şi caietele pot exista în continuare, sau se pot folosi tablet-pc-uri. În clasele V-VIII se vor acumula cunoştinţe pe lângă cele învăţate în clasele primare, în domeniul ştiinţelor exacte ca, fizica, chimia, matematica, biologia, anatomia, literatură, geografie, geologie, etc. Rolul şcolii va fi doar de a învăţa copii şi tineretul, despre cunoştinţele umanităţii şi să-i pregătească pentru a putea face faţă la viaţa de zi cu zi pe această planetă. La liceu nu va exista examen de admitere. Singurul criteriu de a urma cursurile la liceu, va fi dorinţa fiecăruia de a se instrui mai departe. Liceanul va urma cursurile zilnice, cu o programă complet diferită de aceasta de acum. Se va lăsa o mare libertate profesorilor, care pot avea metode proprii de predat. Tinerii pot urmări la liceu ce curs este mai apropiat de sufletul lor şi se simt atraşi de acesta. Vor fi copii care iubesc matematica, alţii literatura, alţii chimia, alţii fizica, etc. Deci aceştia vor fi prezenţi mai mult la orele care se predă aceste materii.Sau pot urmări on-line pe internet cursurile de care sunt interesaţi. Nu vor exista clase la liceu. Vor exista doar săli de studiu şi de predare a cunoştinţelor la o materie, acea sală se va folosi doar pentru o materie. Copii pot urmări cursuri indiferent de nivelul lui, adică dacă un elev de 16 ani, este superdotat şi înţelege matematica de clasa a XII să spunem, nu îl opreşte nimeni să asiste la acele cursuri. Acesta poate va deveni un mare matematician. Asta este valabil pentru orice obiect de studiu.
Profesorii vor avea în perioada de vară, training-uri, pentru a cunoaşte noi metode de predare sau pentru a schimba diferitele metode de predare individuală între ei.
În timpul liceului, pot exista copii care din varii motive, pot întrerupe şcoala, pentru că asta doresc ei sau părinţii lor. De exemplu părinţii se mută în altă locaţie, sau părinţii angrenează copii la o activitate utilă oamenilor şi nu le mai sunt necesare studii aprofundate, poate doar generale, pe care le poate acumula şi în familie, prin studiu individual urmărind on-line cursurile care îi sunt necesare activităţii sale.
Dispare „stresul” şcolii, din mentalitatea părinţilor şi copiilor. Şcoala va fi receptată ca ceva util, ceva ce îţi foloseşte în viaţă, este locul care te învaţă şi înveţi să devii OM, nu cum este receptată acum, ca o corvoadă pentru copii şi o pagubă financiară pentru părinţi.
Aţi întâlnit foarte mulţi oameni-părinţi care au ca subiect de discuţie, şcoala şi copii pe care îi au la şcoală.
După terminarea liceului, persoanele care doresc să aprofundeze studiile, să aibă o activitate în societatea umană, conform cu capacitatea lor de inteligenţă, pot urma cursuri la facultate, la acea facultate la care au înclinaţii şi le place. Pot exista persoane care ar putea la prima vedere să spună, cum vom pregăti medicii ?! Am o întrebare pentru acest gen de oameni. Să-mi exemplifice concret, spunând numele unui absolvent de medicină cu nota zece şi care este cel mai bun medic în domeniul său. Bineînţeles că nu există aşa ceva. Prin acest sistem de învăţământ, cel ce alege calea medicinei, va face medicina din talent şi din pasiune, nu pentru că se câştigă bine. Pentru a putea implementa un astfel de sistem de învăţământ, trebuie în primul rând să nu mai existe învăţământ particular. Poate fi particular, dacă este făcut pe bază de voluntariat. De exemplu un inginer constructor, poate face acasă la el cursuri pentru cei interesaţi să se specializeze ca inginer constructor. Acest exemplu poate fi generalizat la orice specialitate, mai puţin poate la medicină. Dar pot exista medici care profesează, ce pot face cursuri gratuite la facultate, pentru a împărtăşi din experienţa lor.
Acest sistem de învăţământ, ar scoate din mentalitatea copilului care se dezvoltă, ideea competiţiei. Adică a luptei pentru supremaţie în detrimentul celorlalţi. Noul sistem învăţământ te pregăteşte pentru a putea fi util oamenilor, rasei tale de homo sapiens.Nu va mai exista după apariţia primei generaţii de tineri absolvenţi ai acestui sistem de învăţământ, un singur scop în viaţă, respectiv „bătăia” cu semenii lui pentru posturi cât mai bine plătite, în esenţă bătălia pentru zeul BAN!
Vă rog să încercaţi să vă închipuiţi, cei care studiaţi acum, care aveţi copii, sau care veţi avea copii, cum ar funcţiona o astfel de societate cu un astfel de sistem de învăţământ. Şi ce impact ar avea asupra viitoarei generaţii care va fi educată cu acest sistem de învăţământ. Lipsa notelor şi a examenelor din sistemul de învăţământ, ar fi primul pas spre o nouă societate. O societate complet nouă.
Oamenii educaţi în acest sistem de învăţământ, pot fi cu adevărat punctul de plecare, a unei noi societăţi umane, a unei societăţi cu o altă mentalitate. Educarea de mic copil a fiinţei umane, cu lipsa competiţiei, la care este supus de la grădiniţă, va crea pentru noua societate, oameni care vor trăi pentru ei şi pentru umanitate. Puţin câte puţin, ţările vor putea trece, în mod etapizat, datorită locuitorilor ei, educaţi fără spirit concurenţial în viaţă, la un alt concept planetar. Cred că doar atunci se va putea vorbi de o schimbare în gândirea individului planetar.Am uitat să punctez un aspect. Cum s-ar putea angaja o persoană absolventă a acestui tip de învăţământ fără examene, la un loc de muncă. Păi foarte simplu. După absolvirea unui an de curs, poţi primi o diplomă care atestă că ai urmat cursurile într-un domeniu, neexistând o diferenţiere între absolvenţi. Viaţa va arăta cine este mai în drept să ocupe acel post sau cine nu. Se poate înţelege cum un absolvent de facultate acum în zilele noastre, este angajat pe post de vânzător ?! Sau o absolventă de facultate este acum manechin de modă ?! Poate activitatea pe care o au după facultate, reprezintă de fapt potenţialul lor real, şi au făcut facultate din diferite motive sau că e la modă.
Că e de bon ton să ai facultate, sau că aşa au vrut mama şi tata, ca să fie şi ei mândri, sau că ai văzut că nu găseşti loc de muncă pentru a avea bani, decât cu facultate. Învăţământul fără calificative şi examene, va pune fiecare individ în societate la locul lui, potrivit inteligenţei lui.
Este foarte important ca fiecare om să analizeze obiectiv, cam cum ar arăta un astfel de învăţământ. Dar să se facă o analiză obiectivă cu argumente concrete.
Nu de genul, că firma cutare nu te angajează dacă nu ai diploma aceia!
Pentru că asta înseamnă să judeci simplist, să rămâi ancorat în actualitatea competiţiei şi a banului, în societatea unde nişte indivizi conduc lumea cum vor ei, şi unde oamenii nu sunt sclavi, pentru faptul că ei oamenii, au libertatea să-şi aleagă prin vot liber exprimat, stăpânii.
Bineînţeles că vor urma remarci de genul: Dar nu vor ei! Ei, fiind politicienii sau stăpânii pe care tu ţi i-ai ales pe post de stăpâni. Societatea civilă, cetăţenii, îşi pot pune în fruntea ei prin reprezentare directă, politicienii ce pot susţine această nouă lege a învăţământului. Restul va veni de la sine, cu nişte oameni noi, educaţi în alt mod. Prima generaţie de oameni educaţi de acest nou sistem, vor putea gândi efectiv la implementarea unei noi societăţi umane pe planeta Pământ.