Univers

O altfel de lume ?! NU ! Este lumea pe care ai pierdut-o !

2011-05-31T01:43:00.002+03:00

http://www.arcsa.ro

SCOALA ASA CUM ESTE EA ?!!!!!

2010-11-08T23:06:00.003+02:00

Statul, socialismul şi războiul

2010-09-03T19:31:00.001+03:00

Apariţia şi dezvoltarea statului a coincis cu dezvoltarea unei doctrine politice şi economice care să descrie şi să încerce să legitimeze intervenţia sa în viaţa noastră. Intervenţia statului în economie se bazează pe un procedeu simplu: cu arma la tâmpla noastră statul bagă mâna uşor în buzunare şi extrage de acolo o sumă de bani lăsându-ne mai săraci decât eram înainte. Ne minte apoi că acei bani îi va folosi pentru a ne proteja de alţi ticăloşi care vor să ne pună pistolul la tâmplă pentru a ne lua banii (alţii decât statul dar care nu sunt cu nimic mai virtuoşi decât el procedând într-un mod absolut identic pentru a pune mâna pe averea noastră). În realitate nu poate să facă acest lucru şi nici nu îl interesează prea tare soarta noastră.

Pentru a putea masca şi disimula această hoţie, statul pedalează mult pe ideea de patriotism,interes naţional, naţionalism, glie străbună, ţel comun. Ne face să ni se încreţească obrazul de mândrie naţională atunci când scoate de la naftalină câteva tancuri, rachete, elicoptere şi ne uimeşte cu forţa sa de apărare, cu unităţi de luptă defilând care mai de care mai războinic pe sub drapelul naţional şi cu fanfare strălucitoare recitând cu foc imnuri de luptă mobilizatoare. Întotdeauna statul a găsit, în primul rând,susţinători înfocaţi în naţionalişti. În cei care cred că doar simpla apartenenţă la o rasă sau la o naţiune te face mai deştept şi superior altor rase sau naţiuni.Statul a ştiut întotdeauna să cultive atent o istorie din care să reiasă clar bunăstarea şi liniştea pe care a adus-o întemeierea sa. O istorie plină de eroi, fapte măreţe, bătălii grandioase din care lipsesc toate ticăloşiile săvârşite la umbra sa. Statul este o creaţie amorfă apărută în diferite stadii şi care în lumea modernă a atins apogeul rafinării sale (dilema actuală este aceea că dacă mai vrem să dezvoltăm ceva la această creaţie ajungem într-un socialism pur). El este format din ansamblul de reglementări ce legitimează agresiunea sa şi de instituţii care duc la îndeplinire agresiunea sa. Statul există şi funcţionează pentru că are în spate combatanţi zeloşi care câştigă de pe urma oricărei acţiuni sau politici derulate în numele statului. Statul înseamnă putere delegată în mâna unui număr restrâns de favorizaţi ai societăţii, putere care se întoarce întotdeauna în favoarea celor care o deţin (se transformă în profituri personale care îmbracă cele mai variate forme).
Pe lângă forţa sa de persuasiune similară violenţei pure prin care ne convinge zi de zi să cedăm din averea noastră (încercaţi să nu vă plătiţi impozitele către stat şi veţi vedea pe pielea dumneavoastră riposta statului), statul a reuşit să ne “convingă” să pornim la luptă şi să murim pentru a-l salva. Atraşi ca muştele de lumină sau forţaţi de luciul armei şi eficienţa arcanului,mulţi oameni simpli şi fără educaţie au căzut în “plasa” statului şi s-au aruncat în mizeria războaielor convinşi fiind că aşa îşi vor găsi bunăstarea. Pentru a-i convinge pe cetăţenii săi să accepte de bunăvoie riscul de a fi ucis, statul a apelat la cele mai mârşave mecanisme (este cunoscută drama femeilor din China mai ales în cel de-al doilea război mondial provocată de hoardele de soldaţi japonezi), închizând ochii la ticăloşiile fără margini săvârşite în numele său. Războiul şi armata au fost privite întotdeauna ca ceva onorant. A muri pentru un ideal, fie şi unul complet idiot şi lipsit de sens, este văzut ca ceva înălţător şi nu la îndemâna oricui.
În spatele acestor războaie s-au ascuns întotdeauna interese meschine ale unor grupuri de factură socialistă (îmi vine acum în minte războiul stupid dintre sârbi şi croaţi soldat cu multe victime de ambele părţi, care acum se chinuie din răsputeri să se reunească sub acelaşi drapel, cel al Uniunii Europene). Aceste interese meschine au constat fie în dezvoltarea unor industrii de război aducătoare de profituri semnificative(piaţa privată a fost suprimată forţat), fie în putere absolută asupra unor regiuni, populaţii şi resurse. În timp ce instigau masele să pornească la luptă şi să moară iubindu-şi patria, socialiştii din spatele războaielor îi sărăceau prin inflaţie, prin rechiziţii făcute în numele războiului sau prin alte mecanisme violente (să nu uităm ce a făcut Hitler evreilor, ţiganilor şi altor rase considerate de el inferioare).
În lumea modernă în care trăim, legătura între state (naţionalism), socialism şi războaie este una directă. Statele au nevoie ca de aer de conflicte armate pentru a-şi justifica sensul în faţa celor slabi de înger. Socialiştii au nevoie de războaie şi de state pentru a putea să îşi îmbunătăţească radical poziţia în societate şi averea. Războaiele întăresc rolul statului în economie şi îl fac indispensabil. Cu cât acest rol este minimal, cu atât probabilitatea unor conflicte va scădea radical. Armata rămâne apanajul celor slabi, al celor care nu pot sau nu vor să se ia la trântă cu piaţa liberă şi care preferă acel post călduţ şi bine plătit pe care îl oferă cariera militară. Deşi statele au fost create pentru a ne apăra de ticăloşi, ele au adăugat şi mai mulţi ticăloşi în ecuaţie. Ticăloşi care nu au ezitat să investească banii noştri în rafinarea armelor cu care să pornim la luptă unii împotriva altora, zumzăind cu mândrie pe buze imnul naţional şi sperând se ne aflăm de partea celor care vor obţine victoria (chiar dacă aceasta însemna să înfig baioneta într-un seamăn de-al meu).
sursa: cristianpaun.finantare.ro

ADEVĂR ŞTIINŢIFIC ŞI ARTISTIC

2010-08-24T20:46:00.001+03:00

REALITATEA ŞI FICŢIUNEA FINANCIARĂ
Cursul monetar din odiosul timp comunist avea acest mare defect că era fictiv, dictat, nu corespundea mişcării libere a pieţii, singura care asigura valoarea. E adevărat că pe atunci preţurile stăteau cât de cât înţepenite, salariile nu depăşeau anumite limite (totdeauna mai mici decât visau oamenii!), tezaurizarea excesivă nu era la îndemana; însă nici crize de somaj nu prea erau, nici în stradă nu te scoteau pentru neplată, pensionarul rezemat pe trei-patru salariaţi activi nu-şi temea pensia, iar omul mediu care muncea răzbea cu chiu cu vai la un apartament ieftin, cu mult zbucium şi aşteptare la o maşină ieftină, era tratat medical gratis, copiii lui învăţau fără cheltuieli, lăcomia justiţiei era ţinută în frâu, ca şi a notarului sau a farmacistului, călătoria costa puţin, hotelul puţin, iar cura balneo-terapeutică se apropia de gratuitate. Dar toate acestea nu aveau prea mult preţ în ochii economiştilor din şcoala lui Adam Smith şi succesorii, ca şi la marea presa straină, apuseană, căci valoarea monedei era fictiva, iar cursul, dirijat dictatorial. Eram, cu traiul nostru oarecum decent, nu lipsit de bucurii şi conforturi, de înaintări şi încântări prosteşti, în plină ficţiune. Ne tihnea oarecum în fals!

Ca lucrurile sa fie normale, realiste, ar fi trebuit lasat liber jocul pietei, facuta o confruntare sincera cu celelalte economii euro-atlantice (fara protectionisme de niciun fel) si racordata moneda la sistemul global al dolarului, pe atunci moneda-forte si etalon pentru toate operatiile mapamondului, piatra de sprijin al oricarei decontari si comparatii. A te evalua in dolari era realitatea; a te lasa la cheremul stapanirii tarii era impostura, fictiune. Dolarul era macro-soliditatea, masterul monetar, iar noi, niste zgaibe care traiau binisor in irealitate.
Am facut ce am putut si am ajuns la normal, chiar cu ajutorul unor comunisti. Jocul pietei e acum liber, asa ca traim din importuri. Protectionism la noi nu se mai pomeneste. Salariile (la cei care mai au loc de munca) s-au intins pe o scala de la 1 la 80 sau mai mult, motiv pentru care e posibila tezaurizarea masiva, urmata de exportul beneficiilor si capitalurilor care altadata se reinvesteau aici. Totul costa, totul se cumpara, totul se speculeaza, fie si produsele morale, umanitare sau juridice. Totul slujeste unei caste de brahmani, infratiti cu brahmanii altora. Sunt reprezentanti legali si democrati ai poporului, care au deschis larg toate caile instrainarii si exploatarii capitaliste la sange. Poti matura pe altul afara cu acte false, daca esti realist. Poti sa parazitezi orice traseu mercantil, daca te dai bine cu cine trebuie si ai instinct de afaceri. S.a.m.d.
Moneda e, in sfarsit, acolo unde trebuie: adica jos de tot. Ea ne arata acum, pe deplin, nimicnicia. Insa etalonul, da, marele etalon, care ne asigura realismul, pe care juram, pe care-l tineam la icoana, ca parghie fixa a tot ce misca in lume, si in raport cu care vietuiam candva in fictiune, invincibilul, biruitorul dolar, vai!, mi-e greu sa spun, s-a imbolnavit de tuse magareasca, fiindca, liber fiind, a inceput sa crediteze si plateasca fictiuni, valori virtuale, inca inexistente! A iscat credite care nu sunt si s-a-ntins anticipat la dobanzi fara baza reala. Mi-e rusine sa zic c-a fraudat, insa nu gasesc alt cuvant. Si a trebuit sa vie ditai Statul si sa dicteze niste imprumuturi masive, uriase, ca sa-i tina pe fraudatori in viata! Realistii lumii, pe care ne intemeiam noi in drept valorile financiare, rezultate din piata “libera”, au dat cu libertatea pana-n cer, adica pana la fictiune. Defectul nostru cel mare era candva ca nu ne-am racordat la ei, la sistemul lor realist; eh, acum ne-am racordat! Numai ca tocmai ei au luat-o spre fictiune! Si, ca antidot, au devenit protectionisti! Taman cand noi ne serbam succesul ca lichidatoristi! Am dat cu sarguinta bunurile tarii capitalului exploatator, ca sa le micsoram paguba, saracii de ei! Ca s-o scoata la capat, sa ne poata administra mai bine!
Ce lectie de realism ne-au dat fraudatorii unor bieti fictivi ca noi!

Paul Everac
sursa: cronicaromana.ro

CUM VA PLACE !

2010-08-22T01:04:00.005+03:00

Educaţia între drept şi obligaţie

Unul din elementele principale, care au dus la evoluţia umană pe planeta noastră, a fost, este şi va fi educaţia. Când spunem educaţie, mulţi dintre noi, pun bază pe cei şapte ani de acasă, cum se spune în popor.
Dar principala educaţie a unui homo sapiens, este educaţia care o obţine prin procesul de învăţământ.
Revenind la partea principală a educaţiei, respectiv învăţământul, se poate observa de-a lungul istoriei cunoscute a umanităţii, cum a fost tratată această ramură principală de dezvoltare a societăţii umane.
Învăţământul actual folosit de către oameni ca un instrument de educare şi formare a tinerei generaţii, a ajuns să fie o armă în plus pentru dominarea celorlalţi. Pe măsură ce omenirea a evoluat, capii conducători nu au mai putut controla fenomenul învăţământului, mai ales că procesul de învăţământ putea aduce bani, celor care îl practicau.

Revoluţia industrială, pornită la sfârşitul secolului XVII, a făcut ca învăţământul să fie introdus de unele ţări, ca politică de stat. Învăţământul s-a autoimpus în societatea umană, datorită industrializării, iar era industrială, cu maşinăriile ei, presupune ca oamenii să ştie să citească de exemplu, instrucţiunile de folosire ale unui utilaj, sau de a învăţa o meserie, când nu se mai putea folosi învăţarea unei meserii prin cele trei stagii, de ucenic, calfă, meşter.
Şi dacă baza de cunoştinţe predate în procesul de învăţământ s-a mărit şi s-a diversificat generaţie de generaţie, s-a ajuns în ultima sută de ani, ca învăţământul să ajungă, aş putea spune, la punctul zero, când noile tehnologii au nevoie mai mult de oameni roboţi şi mai puţin de oameni care să decidă singuri asupra unui proces.
Există în toate domeniile de activitate, norme, reguli, indiferent că eşti vânzător, manager sau inginer. Toate meseriile au deja reguli fixe, pe care omul angajat pe funcţia respectivă, trebuie să le respecte întocmai, altfel îşi pierde slujba. S-a ajuns la situaţia hilară, că dacă o fiinţă umană are cunoştinţe de scris şi citit, poate ocupa orice post sau funcţie, pentru că există deja instrucţiuni şi norme pentru orice activitate. Creativitatea şi inteligenţa nu mai au valoare în epoca modernă, ba dimpotrivă sunt prezentate celorlalţi oameni ca subversive şi periculoase.. Se poate constata că în afară de politicieni, care pot face ce vor ei, în orice meserie sau activitate există reguli stabilite. Cine mai urmăreşte filme, poate observa cu uşurinţă, că până prin anii 80 se propaga ideea, că este important să poţi lua tu decizii în diferite situaţii. În filmele din ultimii ani, se poate observa uşor, că personajul cu „idei” a dispărut, sau este folosit pe post de „aşa nu” şi se scoate în evidenţă personajul care respectă ordinele, procedurile etc.
Culmea este, că foarte puţini dintre oameni luăm în seama aceste lucruri, care sunt manipulatoare la urma urmei. Ca exemplu, aş spune asta. Fac facultatea de arhitectură unde învăţ perfect, totul despre clădiri, rezistenţe, materiale, deci practic cunoştinţele acumulate îmi permit să proiectez o clădire, dar când sunt angajat la o firmă de arhitectură, există reguli care îmi sunt impuse de firmă, la proiectarea unei clădiri.
Ar putea spune cineva, că tehnologia evoluează pe zi ce trece şi apar lucruri noi. Poate să identifice cineva, persoana care se ocupă într-o societate comercială, cu aducerea la cunoştinţă a noutăţilor în domeniu în care activezi? Nu cred. Pentru că fiecare trebuie să se ţină la curent cu noile tehnologii ce au legătură cu activitatea sa. Singurele training-uri se mai fac prin instituţii financiare, când se predau noi metode de a fura mai inteligent banii obtinuţi prin muncă de către oameni.
Înţeleg ca pe un vânzător să nu îl intereseze noile metode de vânzare, dar tu ca inginer, trebuie să fi la curent în permanenţă, cu noutăţile ştiinţifice din domeniul tău. Procesul de învăţământ, a trecut prin mai multe etape de-a lungul istoriei sale, de la apariţia sa şi până în zilele noastre.

Dacă la începuturile sale învăţământul s-a axat pe implementarea cunoştinţelor umane, copiilor şi tinerilor, pregătindu-i pentru societate, intruziunea politicului în procesul de învăţământ, a dus la scăderea calităţii acestuia pentru majoritatea elevilor, şi folosirea procesului de învăţământ, mai mult pentru implementarea, cu voie sau fără voie a principiilor sistemului social în care subzista! Societatea de consum!
Se poate împărţi învăţământul ultimei sute de ani, în patru mari perioade distincte.
Perioada acumulării de cunoştinţe de către oameni până prin anii 1925.
Perioada de învăţământ modelată după ideile sistemului politic, fie că a fost democat, fascist, sau comunist, până prin anii 80.
Perioada de învăţământ de după anii 1980 care a pus accentul pe formarea oamenilor pentru sistemul socio-economic în care trăim la ora actuală, respectiv societatea de consum.
Înţelege oricine, că pepiniera care scoate pe bandă, oameni care gândesc şi se simt fericiţi în mediul actual, este învăţământul concurenţial din zilele noastre.
Este momentul ca noi oamenii să ne gândim la un nou concept de educaţie.

Să ne închipuim în societatea în care trăim la acest moment, un nou sistem de învăţământ.
Un sistem complet diferit. Nu diferit prin modul de a implementa educaţia copiilor şi tinerei generaţii. Ba din contra, sistemul educaţional se va axa chiar şi mai mult, pe o predare a cât mai multor cunoştinţe, care să pregătească viitorii oameni, pentru umanitate, pentru planeta pe care locuim cu toţii.
Să ne gândim la un sistem de învăţământ, fără catalog, fără calificative, fără note, fără examene, fără masterate.
Ce ar însemna această nebunie la prima vedere ?!
Şi acum am să luăm un punct de plecare în analiza celor de mai sus. Se vorbeşte din ce în ce mai des pe diferite canale de informaţie, despre o schimbare de mentalitate a oamenilor. Dar cum poţi convinge un om, educat de acest sistem de învăţământ, unde se pune accentul primordial pe „competiţie” începând cu grădiniţa, pe obţinerea unui rezultat mai bun ca celălalt, că este nevoie de o altă societate sau alt sistem de valori ?!?
Este o vorbă de pomină, care spunea că vom vedea luminiţa de la capătul tunelului cât de curând. Dar nimeni dintre noi nu o va vedea, această „luminiţă”, pentru că nu este construit încă „tunelul” !
Un pas important ar fi, încercarea de a implementa acest nou tip de învăţământ, fără calificative, fără note şi fără examene.Acest nou sistem ar putea fi aşa, sau cum se vor gândi şi alţii.
Clasele I-IV. Copii merg la şcoală, unde educatorii trebuie să le predea cât mai multă informaţie. Copii vor asimila prin poveşti şi excursii în natură, cunoştinţe despre lumea în care trăim, despre natura înconjurătoare şi vor învăţa să scrie şi să citească. Vor învăţa totodată şi operaţiile simple ale matematicii, să deseneze, să cânte, să danseze, să îngrijească animale, despre plante, o limbă străină şi tot ceea ce este uşor de asimilat de către un copil. Cărţile şi caietele pot exista în continuare, sau se pot folosi tablet-pc-uri. În clasele V-VIII se vor acumula cunoştinţe pe lângă cele învăţate în clasele primare, în domeniul ştiinţelor exacte ca, fizica, chimia, matematica, biologia, anatomia, literatură, geografie, geologie, etc. Rolul şcolii va fi doar de a învăţa copii şi tineretul, despre cunoştinţele umanităţii şi să-i pregătească pentru a putea face faţă la viaţa de zi cu zi pe această planetă. La liceu nu va exista examen de admitere. Singurul criteriu de a urma cursurile la liceu, va fi dorinţa fiecăruia de a se instrui mai departe. Liceanul va urma cursurile zilnice, cu o programă complet diferită de aceasta de acum. Se va lăsa o mare libertate profesorilor, care pot avea metode proprii de predat. Tinerii pot urmări la liceu ce curs este mai apropiat de sufletul lor şi se simt atraşi de acesta. Vor fi copii care iubesc matematica, alţii literatura, alţii chimia, alţii fizica, etc. Deci aceştia vor fi prezenţi mai mult la orele care se predă aceste materii.Sau pot urmări on-line pe internet cursurile de care sunt interesaţi. Nu vor exista clase la liceu. Vor exista doar săli de studiu şi de predare a cunoştinţelor la o materie, acea sală se va folosi doar pentru o materie. Copii pot urmări cursuri indiferent de nivelul lui, adică dacă un elev de 16 ani, este superdotat şi înţelege matematica de clasa a XII să spunem, nu îl opreşte nimeni să asiste la acele cursuri. Acesta poate va deveni un mare matematician. Asta este valabil pentru orice obiect de studiu.
Profesorii vor avea în perioada de vară, training-uri, pentru a cunoaşte noi metode de predare sau pentru a schimba diferitele metode de predare individuală între ei.
În timpul liceului, pot exista copii care din varii motive, pot întrerupe şcoala, pentru că asta doresc ei sau părinţii lor. De exemplu părinţii se mută în altă locaţie, sau părinţii angrenează copii la o activitate utilă oamenilor şi nu le mai sunt necesare studii aprofundate, poate doar generale, pe care le poate acumula şi în familie, prin studiu individual urmărind on-line cursurile care îi sunt necesare activităţii sale.
Dispare „stresul” şcolii, din mentalitatea părinţilor şi copiilor. Şcoala va fi receptată ca ceva util, ceva ce îţi foloseşte în viaţă, este locul care te învaţă şi înveţi să devii OM, nu cum este receptată acum, ca o corvoadă pentru copii şi o pagubă financiară pentru părinţi.
Aţi întâlnit foarte mulţi oameni-părinţi care au ca subiect de discuţie, şcoala şi copii pe care îi au la şcoală.
După terminarea liceului, persoanele care doresc să aprofundeze studiile, să aibă o activitate în societatea umană, conform cu capacitatea lor de inteligenţă, pot urma cursuri la facultate, la acea facultate la care au înclinaţii şi le place. Pot exista persoane care ar putea la prima vedere să spună, cum vom pregăti medicii ?! Am o întrebare pentru acest gen de oameni. Să-mi exemplifice concret, spunând numele unui absolvent de medicină cu nota zece şi care este cel mai bun medic în domeniul său. Bineînţeles că nu există aşa ceva. Prin acest sistem de învăţământ, cel ce alege calea medicinei, va face medicina din talent şi din pasiune, nu pentru că se câştigă bine. Pentru a putea implementa un astfel de sistem de învăţământ, trebuie în primul rând să nu mai existe învăţământ particular. Poate fi particular, dacă este făcut pe bază de voluntariat. De exemplu un inginer constructor, poate face acasă la el cursuri pentru cei interesaţi să se specializeze ca inginer constructor. Acest exemplu poate fi generalizat la orice specialitate, mai puţin poate la medicină. Dar pot exista medici care profesează, ce pot face cursuri gratuite la facultate, pentru a împărtăşi din experienţa lor.
Acest sistem de învăţământ, ar scoate din mentalitatea copilului care se dezvoltă, ideea competiţiei. Adică a luptei pentru supremaţie în detrimentul celorlalţi. Noul sistem învăţământ te pregăteşte pentru a putea fi util oamenilor, rasei tale de homo sapiens.Nu va mai exista după apariţia primei generaţii de tineri absolvenţi ai acestui sistem de învăţământ, un singur scop în viaţă, respectiv „bătăia” cu semenii lui pentru posturi cât mai bine plătite, în esenţă bătălia pentru zeul BAN!
Vă rog să încercaţi să vă închipuiţi, cei care studiaţi acum, care aveţi copii, sau care veţi avea copii, cum ar funcţiona o astfel de societate cu un astfel de sistem de învăţământ. Şi ce impact ar avea asupra viitoarei generaţii care va fi educată cu acest sistem de învăţământ. Lipsa notelor şi a examenelor din sistemul de învăţământ, ar fi primul pas spre o nouă societate. O societate complet nouă.
Oamenii educaţi în acest sistem de învăţământ, pot fi cu adevărat punctul de plecare, a unei noi societăţi umane, a unei societăţi cu o altă mentalitate. Educarea de mic copil a fiinţei umane, cu lipsa competiţiei, la care este supus de la grădiniţă, va crea pentru noua societate, oameni care vor trăi pentru ei şi pentru umanitate. Puţin câte puţin, ţările vor putea trece, în mod etapizat, datorită locuitorilor ei, educaţi fără spirit concurenţial în viaţă, la un alt concept planetar. Cred că doar atunci se va putea vorbi de o schimbare în gândirea individului planetar.Am uitat să punctez un aspect. Cum s-ar putea angaja o persoană absolventă a acestui tip de învăţământ fără examene, la un loc de muncă. Păi foarte simplu. După absolvirea unui an de curs, poţi primi o diplomă care atestă că ai urmat cursurile într-un domeniu, neexistând o diferenţiere între absolvenţi. Viaţa va arăta cine este mai în drept să ocupe acel post sau cine nu. Se poate înţelege cum un absolvent de facultate acum în zilele noastre, este angajat pe post de vânzător ?! Sau o absolventă de facultate este acum manechin de modă ?! Poate activitatea pe care o au după facultate, reprezintă de fapt potenţialul lor real, şi au făcut facultate din diferite motive sau că e la modă.
Că e de bon ton să ai facultate, sau că aşa au vrut mama şi tata, ca să fie şi ei mândri, sau că ai văzut că nu găseşti loc de muncă pentru a avea bani, decât cu facultate. Învăţământul fără calificative şi examene, va pune fiecare individ în societate la locul lui, potrivit inteligenţei lui.
Este foarte important ca fiecare om să analizeze obiectiv, cam cum ar arăta un astfel de învăţământ. Dar să se facă o analiză obiectivă cu argumente concrete.
Nu de genul, că firma cutare nu te angajează dacă nu ai diploma aceia!
Pentru că asta înseamnă să judeci simplist, să rămâi ancorat în actualitatea competiţiei şi a banului, în societatea unde nişte indivizi conduc lumea cum vor ei, şi unde oamenii nu sunt sclavi, pentru faptul că ei oamenii, au libertatea să-şi aleagă prin vot liber exprimat, stăpânii.
Bineînţeles că vor urma remarci de genul: Dar nu vor ei! Ei, fiind politicienii sau stăpânii pe care tu ţi i-ai ales pe post de stăpâni. Societatea civilă, cetăţenii, îşi pot pune în fruntea ei prin reprezentare directă, politicienii ce pot susţine această nouă lege a învăţământului. Restul va veni de la sine, cu nişte oameni noi, educaţi în alt mod. Prima generaţie de oameni educaţi de acest nou sistem, vor putea gândi efectiv la implementarea unei noi societăţi umane pe planeta Pământ.

BURICUL PĂMÂNTULUI

2010-08-16T13:58:00.001+03:00

Încă din copilărie, asta se întâmpla prin anii '60, am auzit o expresie, pe care pentru prima dată nu i-am realizat realismul sau irealismul ei. Expresia a fost : „Da ce mă, te crezi buricul Pământului”. Fiind atent la lucrurile din jur, am observat că erau unii care încercau să fie mai „cu moţ” decât ceilalţi. Din fericire comunismul a uniformizat societatea, toţi oamenii fiind egali, nu-i aşa, şi această expresie a căzut în invalabilitate.(sic)

Cred că această expresie, „cu buricul pământului”, a mai fost folosită pe meleagurile noastre, dar în situaţii întâmplate poate doar pe plan local.
În zilele astea, mi-a venit în gând, această expresie, datorită vieţii de zi cu zi în România, observând comportamentul semenilor mei, în special a celor care apar în mass media.
Expresia în sine nu se mai foloseşte, dar comportamentul majorităţii, este exact ca şi cum el ar fi buricul Pământului.
Chiar şi nararea diferitelor aspecte ale activităţii, sau întâmplărilor din viaţa reală, sunt prezentate de către narator, în genul, eu sunt buricul Pământului.
Moderatorii de la televizor vorbesc si perorează ca şi cum ei ar fi buricul Pământului.
Este suficient să te uiţi la orice emisiune, indiferent de care, ca să realizezi că prezentatorii se cred buricul Pământului. Excepţie fac ştiriştii care citesc după prompter.
Apar la televizor specimene umane, care prezintă diferitele aspecte ale vieţii româneşti în două moduri. Ori de critică, ori cu soluţii rupte de realitatea românească, dar prezentate în aşa mod ca noi ceilalţi să receptăm mesajul, ca şi cum ne-ar fi venit de la „buricul Pământului”.
Cel mai haios talk show televizat, este acela când moderatorul face greşeala să invite un politician, care deja este convins că el este buricul Pământului.
De obicei moderatorii evită să invite astfel de interlocutori. Deoarece ajung la dispute verbale care nu cadrează cu subiectul emisiunii.
Şi exemple de persoane ce se cred buricul Pământului avem destule. Politicieni, ziarişti, patroni, analişti economici şi politici, etc. Oameni pentru care, importantă este numai persoana sa, ceilalţi sunt insignifianţi. Toate faptele sale se supun acestui corolar de bază în mintea şi comportamentul acestui gen de persoane, persoana proprie.
Pentru acest gen de persoane, sfatul meu, este sa folosească ca „microfon” pentru peroraţii şi dezertaţii, instrumentul ce se află începând de la 20 cm mai jos de buric, la bărbaţi.
Este unicul „microfon” care este făcut special pentru acest gen de oameni.
Şi chiar dacă vorbesc cu „stropi” pot să-l lingă sau să şi-l bage şi în gură, că nu se strică.

PARADOXUL ROMÂNESC…ŞI NU NUMAI

2010-06-28T23:06:00.001+03:00

Un paradox al politicii româneşti, a discuţiilor de orice fel purtate în România de către guvernanţi, analişti politici, analişti economici, este că poporul cu oamenii săi nu există sub nici o formă în discursurile lor. Nu există pur şi simplu.
Se vorbeşte despre produs intern brut, salarii la bugetari, împrumuturi la FMI, programe de dezvoltare a ţării, a statului etc. Dar în toate aceste discursuri sau discuţii, lipseşte cel mai important element al unei societăţi umane.
Lipseşte fiinţa vie, românul locuitor al ţării. Acesta nu există. Se vorbeşte despre venituri bugetare, despre taxe şi impozite, dar toate discuţiile se pot purta la fel de bine şi cu o ţară goală, fără locuitori. La televizor există doar ţara numită Bucureşti.

Vremea, traficul, accidente, preţuri la orice, incendii, inundaţii stradale, etc. se referă în proporţie de 99,99% la ţara Bucureşti. Este primul semnal pe care poate să-l vadă orice persoană obiectivă, la prima ei vizită făcută pe meleagurile mioritice. Cel mai mult apare la televizor, ţara numită România, doar în ştirile de la ora 5.
Statul, parlamentul, guvernul, preşedinţia, sunt prezentate şi tratate în discursurile oricărui „gurist”, ca nişte fiinţe vii. Parlamentarii nu sunt vinovaţi pentru că emit legi idioate! Parlamentul este vinovat! Miniştri nu sunt vinovaţi că fac numai tâmpenii în domeniul pe care îl conduc! Guvernul este vinovat! Statul este prezentat în orice discurs a oricărui „gurist” economic sau politic, ca o entitate intangibilă, cu reacţii şi viaţă proprie, asupra căreia nici o fiinţă muritoare nu poate acţiona, având o viaţă proprie, necontrolabilă, dar spre norocul nostru al românilor, mai vin nişte indivizi în faţa noastră, a cetăţenilor, să critice comportamentul fiinţei STAT!
Ce învaţă un copil în creştere, când vede diferite placarde, puse pe diferite lucrări, şi pe care scrie mare, „Lucrare executată de primăria X” ?! Că primăria este o fiinţă care face ceva! Măi tov. primar, de când clădirea primăriei, este o fiinţă care face ceva?!? Înţelegeam să scrii anunţuri din astea, dacă făceai ceva din banii furaţi de tine în timpul mandatului !
Dar este o jignire a unora dintre noi, când pe banii cetăţenilor, luaţi cu japca prin taxe şi impozite, încerci să te lauzi că ai făcut ceva, ce erai obligat să faci, că de aceia ai fost ales de către locuitori ca reprezentant al lor ! Este dovedit de mii de ani, că războinicii îşi alegeau ca lider, pe cel mai bun dintre ei, vânătorii alegeau pe cel mai bun dintre ei, călătorii în drumurile lor alegeau pe cel mai bun dintre ei să îi conducă, dansatorii la hora satului alegeau pe cel mai bun să conducă hora, un grup de oameni inteligenţi alegeau pe cel mai inteligent ca lider, şi aşa mai departe.
Cea mai simplă logică, te duce la concluzia că nişte români proşti, vor alege ca primar al lor, pe unul mai prost ca ei. Deci la aşa locuitori, aşa primar. Şi nu trebuie să uităm, că aceiaşi logică, trebuie urmată şi la alegerile parlamentare. Aşa români, aşa parlament.
Bătălia închinată zeului „EURO”, a atins şi în România cote alarmante, care vor îndrepta viitorul românilor, în direcţia cea mai rea cu putinţă, a unei societăţi umane.

ISTORIA MONDIALĂ, DOCUMENTARE

2010-02-01T20:55:00.001+02:00

Alungarea lui Ceauşescu din CC a fost uşoară! Dar este imposibil alungarea "ceauşeştilor" de aici ! Lasciate ogni speranza !

2009-12-13T16:39:00.005+02:00

Aici a început REVOLUŢIA furată !

2009-12-13T16:35:00.000+02:00

POVESTEA ROMÂNIEI

2009-11-27T18:11:00.003+02:00

Am să vă povestesc dragii moşului, de ce este România aşa cum este şi de ce sunt oamenii aşa cum sunt. Era odată ca niciodată o ţară cu un popor harnic şi muncitor aşa cum multe erau pe Pământ. S-a întâmplat ca să pornească un mare război mondial, unde poporul român nu s-a regăsit în tabăra învingătorilor, dar unul din învingători l-a luat sub aripa sa, mai cu voie, mai fără voie. Învingătorul sub aripa căreia a ajuns poporul român s-a nimerit să fie unul cu un alt regim social, aşa că prima grijă a învingătorului a fost să impună regimul social al său, respectiv comunismul. Nu era aşa uşor să implementezi un regim de altă factură la un popor care trăia fericit în capitalism. Capii conducători din România dădeau linia de conduită şi conduceau ţara după metode capitaliste, iar acest lucru făcea ca munca agitatorilor de partid comunist să nu dea rezultate palpabile. Văzând aceasta, comuniştii, au arestat toată elita conducătoare a României.

Dar după foarte puţin timp au văzut că au căzut din lac în puţ, adică s-au trezit comuniştii că nu avea cine să conducă în administraţie şi în economie. Au hotărât să umple golurile lăsate de cei arestaţi cu oameni de ai lor. Numai că oameni pregătiţi cu studii nu aveau, aşa că au găsit o soluţie comunistă. Ştiind că oamenii în general sunt conduşi simplu, folosindu-se de frica şi teama omului în general, au hotărât să pună în posturi de conducere, oameni cît mai solizi, în felul acesta subalternii să asculte de el de frică, logica şi mintea nemaifiind necesare.
Zis şi făcut.S-au uitat comuniştii în jurul lor să găsească astfel de oameni. Şi i-au găsit. Au găsit la marginea localităţilor, oameni fără căpătâi, oameni fără o gospodărie frumoasă, oameni pe care nimic nu îi lega de locul natal, pentru că erau deja marginalizaţi de comunitatea locală.
Pe aceştia, comuniştii i-au pus în funcţii de conducere în România. Urmarea a fost aceasta. Cum tineretul creşte şi se educă şi prin puterea exemplelor, cei care au rămas la locul lor în comunitate, văzând că nu trebuie să înveţi ca să ajungi om mare, au început să nu mai fie aşa de ambiţioşi pentru o carieră. Deoarece vedeau cu ochii lor, cum un troglodit care nu avea după ce bea apă şi mai era şi prost cât cuprinde, ajunsese la oraş, director de fabrică, miliţian, ministru etc. Aceşti noi conducători puşi de comunişti, nefiind educaţi într-o familie românească, fiind mai mult golani, cum zice o vorbă din popor, au fost nişte executanţi pentru comuniştii care se aflau la putere. Aceşti conducători nu aveau rădăcini în mediul social românesc, nimic nu îi lega de acest popor, doar faptul că trăiau în România, aşa că ia durut în cot că unele decizii cretine pe care le luau, erau contrare firii şi dezvoltării acestui popor.
Dacă veţi studia dragii moşului istoria comunistă, veţi descoperi că primii conducători ai României puşi de comunişti nu au rădăcini sociale. Sunt nişte golani în proporţie de 90%. Aceşti conducători comunişti au avut la rândul lor urmaşi, care nu au fost educaţi despre valorile umane în familia lor, pentru că părinţii lor nu aveau această educaţie. Aşa că nu trebuie să vă mire că acum când poporul român s-a întors la albia lui, adică la capitalism, că nu poate să trăiască acum ca înainte de a veni comunismul.
Şi aceasta din cauză că ţara este condusă de urmaşii celor descrişi mai sus, în mintea cărora nu există cuvântul, patrie, onoare, respect, credinţă, cuvîntul OM. Există doar instinctele de turmă de vite din care îşi au originea, adică hoţie, căpătuială, inteligenţă sub medie, tupeu cât cuprinde, atacul asupra altui om prin mijloace fizice sau juridice etc. şi la acest etc. treceţi voi toate subcalităţile unui homo erectus.
Aşa că şanse să aveţi voi românii un trai civilizat pe aceste meleaguri nu vor exista niciodată atât timp cât puii de năpârcă se vor afla în foruri de conducere, puşi de către voi prin vot. Şi dacă ştiţi proverbul "Ce-şi face omul cu mâna lui…" făceţi-o-vă în continuare. Pentru că dacă nu au reuşit în epoca comunistă să vă transforme în vite, uitaţi-vă din când în când în oglindă şi o să vedeţi că unii dintre voi au deja marcajul de tablă la ureche. Să fiţi iubiţi şi….MUUUU cât mai uşor!
Această poveste este o ficţiune şi va fi tratată ca atare de către cei ce o citesc. Dacă cumva din întâmplare cineva se recunoaşte în această poveste, le transmit lor, urmaşilor şi urmaşilor lor, un sincer şi călduros: HAI SICTIR.
Semnează, un luptător-rănit în Revoluţia din Decembrie 1989.

IDNORANŢA ŞI NEPĂSAREA, ÎŢI ADUCE... ALINAREA !

2009-11-27T18:00:00.006+02:00

Dacă în momentele de respiro ale vieţii astea trepidante, în momentele de respiro, pe care sigur le are orice om, dacă poţi să stai şi să te gândeşti aşa în general la viaţă, descoperi că de fapt, majoritatea românilor nu se gândesc la nimic. Tot acest nimic, reprezintă pentru majoritatea românilor, crearea ideilor de supravieţuire, sau idei pentru îndeplinirea unei plăceri.

Sistemul comunist, reuşise să creeze indirect, prin interdicţiile de orice fel, o frondă a majorităţii românilor, existând un fel de alianţă mentală anticomunistă. De fapt acest anticomunism al românilor, era mai puţin realizat împotriva doctrinei şi a sistemului, era împotriva nomenclaturii comuniste. Cine a trăit vremurile alea, poate să confirme dacă nu este un ipocrit, că majoritatea românilor, înjurau nomenclatura de partid şi de stat.
Indiferent de clasa socială căreia îi aparţinea românul, că era muncitor, funcţionar, inginer, doctor, miliţian, chiar şi securişti, criticau în cercul lor de prieteni nomenclatura.
Dar să nu creadă cineva că această critică avea curaj cineva să o facă în şedinţă de partid.
Doamne fereşte! Pentru că nu exista pregătirea politică necesară a celor care criticau sistemul. De obicei orice încercare de aţi arăta nemulţumirea într-o şedinţă de partid, se termina în majoritatea cazurilor, cu demontarea tuturor nemulţumirilor de către secretarul de partid, care era şcolit în şcolile de politică ale partidului.
Românul de rând nu avea această pregătire politică, pentru a putea atrage nemulţumiţi de partea lui şi apoi intervenea faptul concret, care este o caracteristică negativă a românului în general, de a nu „muşca mâna”, care în mintea unora le dădea de mâncare. Trebuie amintit faptul, că puterea secretarului de partid, asupra oamenilor era foarte mare, prin faptul cel mai banal posibil.
Nimic nu puteai obţine, fără aprobarea acestui secretar de partid.
Nu puteai primi locuinţă, avansarea în funcţie, angajarea la un loc de muncă, paşaport etc. Apoi era dificil chiar imposibil de cumpărat un televizor color, un frigider cu compresor, un congelator, o maşină, dacă nu dădea secretarul de partid un telefon. Pe majoritatea românilor, această dependenţă de un individ aflat într-o funcţie, individ care de multe ori, era net inferior din punct de vedere intelectual celui căreia îi aproba ceva, la dus spre o frondă mentală ascunsă.
După anii 80, românii s-au repliat şi au început să-şi dea favoruri unul altuia, de multe ori scurtcircuitând aprobarea de la partid, sau dirijând decizia secretarului de partid, acesta din urmă conştientizând de multe ori, datorită faptului că era prost, că era mai bine să lase pe alţii să ia decizii, lăsându-le impresia că este şi el de acord. Şi uite aşa s-a născut în ţara noastră P.C.R. Adică Pila, Cunoştinţa şi Relaţia. Şi a ajuns România la un paradox politic, unic în lume.
Existau două forţe conducătoare în ţară, P.C.R.-ul, adică Partidul Comunist Român şi P.C.R.-ul de mai sus. În apropierea anului 1989, deja bătălia dintre cele două „forţe conducătoare”, începuse să fie câştigată puţin câte puţin de către P.C.R.
Peste această bătălie, a venit ca un tăvălug, noile ordine ale conducătorilor lumii.
Şi au început schimbările sociale în majoritatea ţărilor cu regim comunist, fiecare schimbare făcându-se după mentalitatea şi caracteristica acelui naţiuni. Se ştie acum în ce fel a avut loc această schimbare în România. S-a vehiculat ideea că în România au fost decedaţi la „revoluţie” pentru că sistemul comunist a lui Ceauşescu, era „cel mai tare din parcare”!
Complet fals! Cei care „au dirijat corul” schimbărilor de regim, cunoşteau mentalitatea poporului român foarte bine. Şi anume, alianţa acestuia cu cel slab sau cu cel aflat în necaz.
Cu alte cuvinte,numai românul se aliază de partea celui oropsit. Dacă era admonestat un om de către un organ de opresiune, lumea sărea de partea celui oropsit, fără să analizeze cauzele, important era ca să fie de partea celui care se află în inferioritate.
Aşa că, orice atac de orice fel împotriva lui Ceauşescu, poporul român în marea lui majoritate, îl percepea instinctiv pe acesta ca oropsit, iar pe orice atacator ca pe miliţianul sau securistul român. Deci singura soluţie, era ca în ochii poporului să apară ca atacator Ceauşescu, iar
„oropsitul” să pară că este însuşi el, poporul. Mişcare care s-a dovedit de un succes ce a depăşit cu mult aşteptările, celor care trăgeau sforile.
Şi uite aşa după 21 decembrie 1989, poporul român a fost din ce în ce mai mult de partea „oropsitului”, adică de partea lui însuşi. Se ştie entuziasmul şi unirea care era în sufletul poporului român, când toată lumea era prieten cu toată lumea, când noi românii credeam că am ajuns în rai.
Aşa se explică şi ascunderea arestării lui Ceauşescu, şi împuşcarea lui. Pentru că dacă se dădea la televizor că a fost prins, românii îşi cam potoleau „avântul” revoluţionar, iar dacă nu îl împuşcau şi îl condamnau la închisoare, garantez cu viaţa mea, că acum era eliberat din închisoare de către masele populare şi repus în drepturi.
Aceasta este convingerea mea, ca luptător-rănit în decembrie 1989, şi această convingere a mea, s-a dovedit a fi reală, din răspunsurile oamenilor din popor, punând această întrebare, oamenilor prin ţară. La începutul anului 1990, pentru că se reuşise schimbarea de regim, dictată de conducătorii lumii, aceştia şi-au îndreptat atenţia asupra altor probleme globale, lăsând ca situaţia din România să-şi urmeze cursul de istorie capitalist, adică liber la ciolan.
Ei şi aici e aici! La ciolanul numit România, s-au repezit mai multe haite de câini, fiecare de altă rasă. Adică pe româneşte, au început să muşte din ciolan, majoritatea dulăilor mondiali, care aveau muşchii cei mai tari. Prin muşchi se înţelege servicii secrete.
Mulţi dintre foştii conducători ai ţării, aflaţi în linia a doua şi a treia, de conducere a partidului şi a ţării, erau deja pe statele de plată ale dulăilor sau muşchilor lor.(sic)
Şi a început frate, sfâşierea ciolanului, respectiv economia României, de către fiecare. În acest moment a intervenit o revelaţie a unora dintre români, care au realizat că unele „ciolănaşe” se află în bătătura lor, şi vedeau tupeul dulăilor care veneau, luau osul în gură şi plecau. Au realizat că ciolanul nu este păzit de nimeni, paznicul nici nu era angajat, pentru că încă nu se dăduse norme metodologice pentru funcţionarea lui, aşa că au început să ia şi ei câte un os. A angajat şi poporul român un paznic, dar cum naiba se făcea, că acest paznic, era ocupat cu altceva, sau se uita în altă parte, atunci când cineva lua un os în gură şi fugea cu el.
Paznicul este JUSTIŢIA. Vi se pare cumva, că au fost elaborate normele de funcţionare ale „paznicului”, acum în zilele noastre ?!?!?!?!
Şi pentru că „paznicul” acesta român, începuse să închidă ochii la unii care luau câte un os, cei care nu apucau să mai ia şi ei câte un os, au făcut în aşa fel, să angajeze şi ei un paznic la os.
Şi au apărut la paznici, de s-a depăşit şi schema de personal. Aşa au apărut D.N.A., I.N.A.,Î.C.C.J., C.S.M., C.C. şi alţi paznici pe are unii îi ştiu. Numai că, deoarece fiecare paznic a fost angajat pe bază de P.C.R. (care nu a murit, staţi liniştiţi), îl deserveşte pe cel care l-a angajat să mănânce şi el o pâine.
Partea dureroasă, pentru ăştia care au angajat „paznicii”, este că fiecare dintre ei, au dat ordin paznicului lor, să se uite în altă parte când el ia un os, dar să-l anunţe atunci când vede pe altcineva că ia un os. Ei frate şi de aici a început circul!
Pentru că idioţii de paznici, în loc să se ducă la urechea „stăpânului” şi să-i raporteze de un furt de os, încep să strige în gura mare, „hoţul, hoţul”, şi primii care aud sunt cei din mass-media, aceştia încep să strige şi ei, şi aşa noi românii asistăm cu încântare, „scrâşnind din dinţi”, la încăierarea care se dă între angajatorii paznicilor, la acuzaţiile reciproce pe care şi le aduc.
Românul de rând, cu mentalitatea lui de om de rând, în conformitate cu caracterul lui, se aliază de partea unuia sau altuia din cei care se ceartă pe „os”, interesându-l de la puţin spre deloc, faptul că din „osul” acela, o parte importantă era a lui, dacă nu chiar tot osul!
Diferenţa dintre sistemul capitalist şi cel comunist eu personal, mi-am explicat-o, analizând aspectele fiecăruia. Sistemul capitalist împarte societatea în stăpâni şi sclavi. Doctrina lui este în aşa fel concepută, ca niciodată un sclav, să poată să ajungă să aibă calitatea de stăpân, fără aprobarea celorlalţi stăpâni, iar dacă încearcă să se facă stăpân fără aprobarea lor, va fi eliminat prin orice
mijloace. Sistemul comunist, împarte societatea în şefi şi subordonaţi. Iar dacă un subordonat dorea să devină şef, avea această posibilitate, fără să aibă nevoie de aprobarea şefilor.
Nu aveai nevoie de aprobare de la partid pentru a învăţa carte, pentru a merge la facultate, pentru a da din gură la şedinţele de partid, pentru a te face ce vroiai tu, după capacitatea ta de învăţare. Comuniştii nu selectau copii la şcoală prin „teste naţionale”. Era examen doar la intrarea în liceu şi facultate. Aveai libertatea de a-ţi alege tu liceul, nu calculatorul. După mintea capitaliştilor, o fiinţă umană, nu evoluează în timp, nu se poate ca un tânăr în formare la 15-16, când hormonii colcăie în el, să fie mai puţin interesat de studiu şi mai mult de plăcerile vieţii.
Acest tânăr nu poate fi premiant la liceu, când îi vine mintea la cap, nu poate fi un student strălucit. În cazul acesta, stau şi mă întreb ca prostul câteodată, cum naiba au putut evolua unii, de la
tractorist la parlamentar, de la căpitan de vas la şef de ţară, şi sunt N exemple în ţara asta?!?!!!! În capitalism nu este nevoie să înveţi ca să ai o facultate. Poţi să o faci dacă ai bani, iar în cazul unor fete, dacă ştiu să stea în genunchi(sic). Că este mai bun sistemul de învăţământ comunist decât cel capitalist, poate să-şi dea seama orice om de rând, fără să aibă studii.
Te gândeşti pur şi simplu la rezultatele sistemului de învăţământ comunist. Acestea se văd în ziua de azi. Şefi de stat, miniştri, parlamentari, medici de renume, judecător, procurori, sportivi de performanţă, nu uitaţi gimnastica, şi alţi oameni de vârf ai României.
Trebuie cumva să înţelegem că aceştia au făcut studii la Sorbona, Harvard, Oxford?!Unul singur a făcut studii la Sorbona şi la ce ia folosit?! Primul marinar cu tupeu, ia dat un şut în...pardon, cu prima ocazie!
Poate îmi arată cineva, în ţara asta dacă există vreun român cu studii la o universitate de prestigiu, care se află într-un post de luat decizii de care depinde viaţa în România!
Să nu vină vreun idiot să-mi spună că avem tineri cu studii în străinătate şi care lucrează la nivel înalt, în administraţie, în ministere şi în altă parte. Idiotule, idiotule care eşti, am cerut să mi se numească un tânăr cu studii, care este angajat într-un post de decizie, nu de analiză!
Qvot erat demonstrandum !
Sistemul social din ţara noastră, a fost şi este folosit pentru orice experienţă „capitalistă”, de către conducătorii mondiali. Pentru că sistemul comunist, a făcut ca românii să aibă cea mai mare frică de şefi. Niciodată un român de rând nu va percepe pe cei din administraţia de stat, ca pe nişte „slugi” ale lui, plătite de către el, este ceva de neconceput în mintea românului de rând.
Chiar şi primarul unei localităţi, e în stare când candidează să facă orice şi este cel mai umil om, dar imediat când se vede ales, se schimbă foaia. E intră pe uşa din faţă în primărie, cetăţeanul pe uşa din dos, îl primeşte pe cetăţean când vrea „muşchii lui”, face ce vrea în zona de influenţă, pentru el şi prieteni, nimic pentru cetăţeni. Să nu creadă cineva că se asfaltează sau se introduc utilităţi, pe unele străzi, pentru că-l doare inima pe primar de cetăţean.
Aştept primarul care face altfel să mă scuipe în ochi ! Până atunci îmi permit să le transmit celor care au avut aşteptări de la primarul pe care l-au ales, că până la sfântul aşteaptă, mai au de aşteptat. Tot ceia ce se face într-o localitate, se face, dacă vine ideea unui câştig direct sau indirect, de către unul din anturajul primarului. Un primar va accesa fonduri europene pentru dezvoltarea localităţii lui, doar dacă are deja printre prietenii sau rudele lui, patroni cu activităţi la firma lor, specifice construirii acelor dezvoltări necesare primarului. Altfel, pauză!
Ura intrinsecă a românilor, către nomenclatura comunistă, ură pe care au folosit-o din 1990 încoace, orice om politic, este activă în continuare, dirijată fiind de către unii politicieni şi prin mass-media, care este proprietatea oamenilor politici, fiind dirijată pentru scopuri personale de către clasa politică. Culmea dezastrului României, este că au reuşit aceşti troglodiţi şmecheri de la putere, să facă pe român să se urască cu alt român.
Acesta este cel mai grav lucru care se putea întâmpla unui popor.Ca oamenii aparţinând acelui popor, să se urască între ei, să se mănânce între ei. Acest fapt este cea mai puternică dovadă, că noi suntem urmaşii Romei, nu alţii, pentru că la noi merge deviza „Divide et impera”.
Urmează să mai revelez unele „caracteristici” ale românului de rând, care îşi construieşte viitorul, asistând la alţii cum pun cărămizi, el dând din gură şi criticând. Eu nu critic pe nimeni, încerc prin aceste mesaje să găsesc aliaţi, pentru a putea schimba ceva. Că singur, nu pot, nu am putut eu schimba nevasta (sic), darămite un sistem social. Aştept camarazi de idei şi acţiune.!

JUSTIŢIA E OARBĂ, MUTĂ ŞI SURDĂ !

2009-11-27T17:43:00.002+02:00

-De cine îţi este frică ?!?!?
Pune aceasta întrebare unui român, indiferent din ce categorie socio-economico-culturală ar face parte, dar răspunsul să îl aleagă din mai multe variante :

1.De justiţie
2.De şeful ierarhic
3.De soţie (soţ)
4.De primar
Iar răspunsul „de justiţie” va fi dat în proporţie de 2 la sută din repondenţi.
Ce înseamnă asta? Păi nimic altceva, decât valoarea justiţiei în România! Adică o entitate nebăgată în seamă de nimeni şi care se bucură de încredere zero.
Spune unui salariat indiferent în ce domeniu activează, privat sau public, vânzări sau servicii, că nu eşti mulţumit de serviciile lui şi că îl vei da în judecată şi acesta îţi va râde în nas şi te va sfătui ironic, ca chiar aşa să faci.
Spune aceluiaşi om că te duci la şeful lui să-l reclami şi imediat va căuta să-ţi rezolve problema.
Cum poţi vorbi de justiţie într-o ţară ca România, când majoritatea românilor consideră justiţia, o armă în mâna potentaţilor, ca să-l spolieze pe el ca cetăţean?!
Cu ajutorul justiţiei, care acţiona la ordinul partidului, comuniştii au furat averi şi au băgat sute de mii de oameni la închisoare. Păi când aproape patru decenii pe teritoriul României justiţia a fost pe post de călău al românilor la ordinul comuniştilor, vii tu acum şi spui cetăţeanului să aibă încredere în justiţie?!
Asta este de râsul curcilor ! Mai ales că cetăţeanul de rând vede, că hoţii cu cravată, fură milioane de euro şi nu fac închisoare decât o lună două, sau de loc, iar unul care fură o găină să nu moară de foame, face 3 ani de închisoare. Stupid people nu ştie el ce este acela pericol social, sau alte chichiţe democratice, dar vede o realitate în care cel sărman este pedepsit, cu o asprime condamnată câteodată chiar de către păgubaş, iar cel bogat sau cu putere scapă basma curată.
Dacă justiţia română băga la închisoare nişte hoţi mari, din aceia care au devalizat ţara cu acte legale, atunci justiţia ar fi trecut cu adevărat de partea dreptăţii, iar omul din popor ar fi privit-o cu respect şi încredere. Alta ar fi fost soarta şi drumul democraţiei în România.
Dar aşa, românul asistă la talk-show-oaie, care au ca unic scop doar acela de a vinde spaţiul publicitar, în care apar nişte analişti politici sau numai analişti şi care bat apa în piuă pe marginea problemelor din justiţie. Bineînţeles că TV-man-ii află repede că ratingul cu astfel de emisiuni se duce dracului la vale în primul sfert de oră şi caută să o scurteze, iar vorba reporterului precum că „vom relua tema într-o emisiune viitoare” înseamnă de fapt „la paştele cailor”.
Să vă traduc iniţialele stâlpilor justiţiei din România :
C.S.M. = Curtea Slugilor Mitomane
Î.C.C.J = Învârtelile Corupţilor Contra Justiţiei
C.S.J. = Curtea Slugilor Jalnice
D.N.A. = Divizia Nepoţilor Angajaţi
T.M.B. = Taraba Micilor Bişniţării
Hazliu este că se spune că justiţia este braţul dreptăţii al cetăţeanului, când de fapt justiţia în România a devenit în mâna aleşilor, parul de dat la cap celui care te deranjează. Chiar dacă există o lege care scuteşte de taxă de timbru şi onorariu de avocat pe cel care reclamă un conflict de muncă, câţi muncitori aţi văzut că şi-au dat în judecată fostul patron?! Asta ce denotă?! Că cetăţeanul de rând nu dă doi bani pe justiţia din România.
Atât timp cât cetăţeanul depune o reclamaţie sau plângere la o nedreptate la „miliţie” şi nu la procuror, justiţia în România va fi privită cu teamă de către români încă 100 de ani de acum înainte. Se spune că justiţia este oarbă, făcând referire la reprezentarea ei, o femeie legată la ochi cu balanţa dreptăţii în mână, dar aici în România, au avut grijă să-i fure balanţa, să-i pună căluş la gură şi dopuri de ceară în urechi. Iar dreptatea o împart ei cum vor şi unde vor.

POVESTEA FAMILIEI ROMANESCU

2009-11-27T17:30:00.001+02:00

Exista odată pe Pământ, o casă mare în care locuia o familie compusă din zece persoane. Erau d-nul şi d-na Romanescu senior, d-nul şi d-na Popescu senior, d-nul şi d-na Romanescu junior împreună cu cei patru copii ai lor, Ghiţă. Sevastiţa, Bibiloi şi Georgel mezinul familiei. Toţi trăiau în bunăstare şi fericire, convieţuind după regulile învăţate din străbuni, nescrise, ale traiului familial. Asta până într-o zi când d-nul Romanescu junior a citit el nişte cărţi, a făcut nişte vizite în alte familii şi într-o bună zi a convocat un consiliu de familie. A luat cuvântul d-nul Romanescu junior, tăind cu un ferm „taci din gură” gestul de a începe şedinţa al d-lui Romanescu senior.

D-nul Romanescu junior a scos nişte foi de hârtie şi a spus cu un glas solemn şi ferm următoarele :
-Începând din acest moment, am hotărât ca în această casă, să se desfăşoare orice activitate după reguli democratice. Democraţia înseamnă că minoritatea se supune majorităţii, sau mai pe scurt cel care poate să-şi impună punctul de vedere are dreptate. Ceilalţi din casă, s-au uitat lung la Romanescu junior, 195 cm înălţime, 120 kg greutate, la tricoul mulat pe bicepşi (mergea de trei ori pe săptămână la sala de forţă) şi au înghiţit în sec.
D-nul Romanescu junior, a dat citire foilor pe care le ţinea în mână cu un aer de mare responsabilitate.
Transcriem în continuare textul integral al acestei hotărâri.
« Noi cei adunaţi azi aici, am hotărât în unanimitate prin vot deschis, ca în această casă să se trăiască după reguli democratice. Familia va fi condusă de un lider, ales prin vot deschis. Nimeni nu are voie să încalce vreo regulă fără aprobarea liderului casei. Liderul casei va putea fi persoana care poate să-şi impună punctul de vedere prin mijloace democratice, respectiv cele care crede că duc la rezultatul dorit de lider. Toţi banii din casă vor fi strânşi şi păstraţi de d-na Popescu, mama d-nei Romanescu junior. Toate plăţile vor fi efectuate de către d-na Romanescu senior numai cu aprobarea şefului cu cheltuirea banilor, respectiv d-na Romanescu junior, dar numai cu acordul d-lui Popescu, cu avizul d-lui Romanescu senior şi cu ordinul liderului. Bucătăria trece în responsabilitatea femeilor din familie. Mâncarea care se va prepara a doua zi, va fi supusă adunării familiei, în fiecare seară, meniul propus de către majoritate are întâietate, meniul final va fi cel aprobat de către lider.
Cumpărăturile casei trec în responsabilitatea bunicilor. Alimentele vor fi cumpărate de către d-nul Popescu iar articolele industriale de către d-nul Romanescu senior. Bunicul Popescu va primi lista de cumpărături de la d-na Romanescu senior, listă compusă de către d-na Romanescu junior, aprobată de către d-na Popescu, dacă liderul este de acord. Banii de cumpărături vor fi daţi bunicului Popescu de către d-nul Romanescu senior, care îi va primi de la d-na Romanescu junior, aceasta primind banii de la d-na Popescu, la ordinul expres al liderului.
Treburile gospodăreşti din casă se vor împărţi democratic, fără participarea liderului la şedinţă, el având probleme importante ale familiei de rezolvat.
Treburile gospodăreşti vor trebui efectuate în aşa fel ca toată familia să o ducă bine, dar în mod special nici o activitate să nu disturbe pe lider din activitatea lui.
Condusul copiilor la şcoală şi plimbatul copiilor în parc, va cădea în sarcina celor aleşi de către familie, în adunarea ordinară familială prin vot secret. balotaj la vot, se va cere sfatul liderului. Liderul va putea numi el persoana responsabilă cu această sarcină, persoana în cauză putând fi mândră că a fost aleasă chiar de către lider. Copii vor putea cere bani de buzunar liderului, acesta se va sfătui cu d-na Romanescu junior, dacă aceasta este de acord, trebuie aprobarea d-nei Popescu. Care va cere la rândul ei aprobarea d-lui Romanescu senior, acesta putând fi de acord cu aceasta, dar numai la ordinul expres al liderului.
Copii vor primii banii în acest caz de la d-na Romanescu junior, care îi va primi de la d-nul Popescu, căruia iau fost daţi de către d-na Popescu la ordinul expres al liderului. În fiecare an, în familie se vor organiza alegeri democratice pentru alegerea unui lider şi totul se va desfăşura în aşa fel, ca cel mai puternic să câştige, pentru a putea impune în mod democratic horărârea prin care se vor aplica regulile democratice în familie.
Aprobat în unanimitate «
Terminând de citit, d-nul Romanescu junior spuse:
Se va trece la vot deschis şi este bine ca, dacă cineva nu este de acord cu democraţia să spună acum dacă preferă haosul şi dezordinea care apar în familiile fără reguli democratice.
Ceilalţi din familie, uitându-se chiorâş la statura impunătoare a d-lui Romanescu junior, au făcui mărunt din buze şi au dat din cap a aprobare tacită a celor spuse de către acesta.
-Să rămână la această adunare cei care doresc să participe la votul deschis… zise d-nul Romanescu junior… şi care vor să trăiască în această familie democrată!
Cum naiba să fii contra, uitându-te la muşchii d-lui Romanescu junior, d-na Popescu încercă să zică ceva dar d-nul Romanescu junior îi luă vorba din gură zicând :
-Mamă soacră, să înţeleg că vrei să spui că ai făcut dumneata o altă hotărâre ?!!! Pentru că nu cred că cineva de aici te-ar crede capabilă de aşa ceva! Adică să mă contrazică pe mine!
Doamna Popescu, fostă profesoară de liceu, acum pensionară, nu mai îndrăzni să spună nimic şi tăcu mâlc
Ceilalţi dădură din cap a aprobare, nu se ştie dacă a aprobare a celor spuse de d-nul Romanescu junior sau a aprobare a atitudinii de încercare de frondă a d-nei Popescu.
Important este că nimeni nu a plecat şi toată lumea a ridicat mâna sus, că este de acord, d-na Romanescu senior ridicând două mâini, cealaltă pentru soţul ei care plin de scârbă a spus că trebuie să meargă la baie şi a ieşit din cameră.
Lider al familiei a fost ales prin vot deschis, democrat, domnul Romanescu junior, iar hotărârea a fost adoptată prin consens la propunerea liderului. Aceasta este ROMÂNIA! Aceasta este democraţia din ROMÂNIA!
Adică un haos total, impus de către nişte troglodiţi, iar ceilalţi nu au curaj să se revolte, ci merg ca vitele la tăiere.

POLITICA, CA OS DE ROS !

2009-11-20T14:11:00.002+02:00

Oamenii politici din România, fiind oameni din popor şi cunoscând multe din obiceiurile populare, ajunşi fiind la un alt nivel social, te-ai aştepta din partea lor la ceva deosebit. Dimpotrivă, rămân ancoraţi în realitatea românească. Au rămas tributari concepţiei, expusă de un lider rrom la un congres ţigănesc(sic), care a spus : "Aşa nu mai merge, ori mărim ciolanul, ori micşorăm haita!"
Exact pe acest concept este practicată lupta politică în România. Ce doctrine, ce programe, ce legi necesare dezvoltării, lasă frate că avem treabă. Ei şi aici e aici ! Aşa au apărut două curente de concepţie în rândul politicienilor români. Unii vor să micşoreze haita, alţii să mărească ciolanul ! Trecerea unora dintr-o tabără în alta, are ca idee de plecare "în lupta politică"(sic), una din aceste situaţii. Cei care se bat pentru ciolan şi apucă o bucăţică prea mică, sunt adepţii măririi ciolanului. Cei care au apucat deja o bucată mai mare de ciolan, ca să nu o împartă cu alţii, sunt adepţii micşorării haitei. Şi uite aşa în această vânzoleală, aşa zisă "luptă politică" au loc tranziţii ale adepţilor celor două curente, între o tabără sau alta. Poate se întreabă cineva, cum putem identifica doctrina politică în această vorbă populară, care se limitează la ciolan şi haită. Simplu de tot. Cei care vor să micşoreze haita sunt de dreapta, iar cei care vor să mărească ciolanul sunt de stânga. Dar culmea este că stăpânul ciolanului şi al haitei, adică poporul român, în loc să ia el o hotărâre, stă şi asistă amuzat la bătălie, fără să realizeze idiotul, că haita la un moment dat s-ar putea să-l mănânce şi pe el însuşi. Se pune problema ce hotărâre poate să ia stăpânul?! Simplu de tot. Are un retevei de lemn, mic într-adevăr, adică ştampila de vot (care e de lemn nu-i aşa) cu care ar putea să tragă câteva lovituri pe spatele celor din haită care nu mai ascultă de nimic. Ţi-ai găsit! În timpul ăsta, stăpânul asistă amuzat la bătălia celor din haită, ba chiar şi chibiţează cine va câştiga. Nu realizează boul, că nu prea târziu, "terminându-se ciolanul", haita se va îndrepta spre casa şi familia lui, şi îl va face ferfeniţe.

TOTUL ESTE...PERFECT ?!?!?!

2009-11-15T11:35:00.001+02:00

Românii au multe vorbe de duh, poveţe, sfaturi şi proverbe. Unul din acestea, transformat de mediul popular, sună cam aşa : „Teoria, ca teoria, dar practica ne omoară!”
Am citit acel material, şi îmi menţin convingerea că la ora actuală, genul acesta de abordare a vieţii şi a problemelor este cam în afara mileniului III.

Sunt convins că poţi gândi pozitiv, dacă eşti sătul şi stai la căldură. Teoriile de fericire merg aplicate în „raiul” propovăduit de sectele religioase.
La ora actuală pe planeta Pământ, totul a căzut în material, adio spiritual. Spiritualul este tratat ca ceva deosebit, ca ceva măreţ, înălţător, şi care nu poate fi abordat decât dacă eşti special.
Este exact ce urmăresc rechinii şi stăpânii finanţelor mondiale, ca cei care mai pot gândi cu mintea lor, şi să-şi pună întrebări asupra drepturilor de a conduce omenirea de către EI, să fie ocupaţi, să li se dea o direcţie de gândire. Mai pe româneşte, faceţi voi filozofie, nu vă gândiţi de ce conducem noi lumea şi pe tine, de ce impunem reguli care vor transforma fiinţa umană în nişte sclavi pe plantaţie, că atunci când se va termina marcajul la „stupid people”, va veni şi rândul filozofilor şi gânditorilor în spiritual, să fie şi ei marcaţi.
La concret acum. Omul civilizat, de mic copil ia contact cu lumea spirituală, cu ajutorul religiei, unde pentru prima dată are viziunea spiritului, care este mai puternic decât materialul.
Deci a existat şi ar exista spiritualul în viaţa umană, dacă oligarhia mondială nu ar fi transformat religia şi biserica într-o afacere de familie.
Când toată cultura unei naţiuni, este axată pe competiţie, începând de la cea mai fragedă vârstă până la maturitate şi mai departe chiar, să vii şi să spui că există în sufletul omenesc, în gândurile lui, o forţă care îi poate schimba viaţa, dacă doreşte, este pueril şi lipsit de sens.
Privind lucrurile simplist, aş putea spune, teoretic vorbind, că şi cei care au fost închişi de comunişti, şi care şi-au găsit „libertatea” gândirii, chiar aflându-se încarceraţi, au fost „liberi” de fapt, cum de astfel s-a şi marşat pe această teorie în diferite materiale scrise şi filmate.
Dar nu cred că există aberaţie mai mare, ca purtătorul de suflet, respectiv fiinţa fizică umană, să fie închisă ca un animal, dar vezi doamne, ea nu se gândeşte că este închisă, ci că este liberă!
Este exact direcţia de gândire, pe care călăii lumii, o implementează în subconştientul oamenilor, ca atunci când aceştia ajung să fie închişi, în loc să se revolte şi să atace paznici, chiar cu riscul de a muri, să se simtă liberi în gând şi spirit. Ha, ha, ha, ha, ha, ha !!!!
Toată chestia este de râs dacă nu ar fi de plâns. Înţeleg ca o societate umană, să aibă legi care organizează acea societate, nu legi care impun reguli şi numai obligaţii.
Dar când vreodată în civilizaţia umană, legile au creat ceva bun pentru umanitate?!
Niciodată! Societatea umană la începuturile ei, se conducea după nişte reguli împământenite, legi nescrise, legi dobândite şi verificate prin experienţele prin care au trecut oamenii.
Cum poţi să vii să impui o lege, fără să fie experimentată, şi de ale cărei beneficii se vor bucura numai o anumită parte a populaţiei, de obicei din clasa conducătoare. Nu am auzit de vreo cutumă sau obicei popular, care să nu fie valabil la toţi membri din acea comunitate.
Omenirea a plecat pe calea pierzaniei, atunci când a luat fiinţă, sistemul monetar, cu hârtii tipărite de nişte şmecheri, hârtii denumite pompos, bancnote.
Orice om din popor, ştia că o monedă din aur sau argint, fiind folosită de mulţi oameni, datorită frecării, ajungea datorită legilor fizicii, să nu mai aibă greutatea reală, adică greutatea cânda fost bătută acea monedă. S-au găsit nişte şmecheri, care în loc să se axeze pe construirea de balanţe exacte, cu care să se măsoare monedele, şi să fie implementate peste tot, au prostit lumea şi au spus, că e mai bine ca aceste monede să stea depozitate undeva la loc sigur, adică LA EI, şi ei să tipărească nişte hârtii, care să reprezinte acea cantitate de monedă depozitată, iar lumea să le folosească pe acelea pe post de monedă de schimb sau plăţi.
Şi uite că omenirea a fost prostită de aceşti indivizi, care au pus mâna pe majoritatea rezervelor de aur, şi au început să tipărească hârtii la greu, iar mai modern, se produc bani în mediul virtual, şi această chestie a prins, fiind prostiţi oamenii şi cu această şmecherie.
Şi dacă o individă care lucrează în mediul financiar, fiind întrebată de mine, dacă atunci când România s-a împrumutat la FMI, treizeci de miliarde de dolari, aceşti bani au intrat fizic în ţară, sau au fost dolari virtuali, mi-a spus plină de convingere, că da, banii au venit fizic în România.
Văd că opera de îndobitocire a oamenilor, de către oligarhia mondială, începe să dea roade nesperate chiar şi pentru EI. Sunt convins că această individă, ar pune botul cu succes la teoriile spiritului şi gândului bun sau rău, şi ar fi foarte încântată să arate şi ea, cât de pătrunsă de spirit este. În realitate, cât de idioată este, ca vită umană.
De-a lungul istoriei, schimbările s-au produs lent. Grupuri succesive de lideri incompetenţi au înlocuit pe cele precedente, dar cele care stau la baza problemelor sociale şi economice rămân, pentru că baza sistemelor de valori a rămas nemodificată. Problemele cu care ne confruntăm astăzi, nu pot fi rezolvate politic sau financiar, deoarece acestea au un înalt nivel tehnic natural.
Suntem conştienţi de faptul că pentru a face trecerea de la cultura noastră actuală, care este politic incompetentă, orientată spre deficit şi învechită, către o nouă societate mai umană, va fi necesar un salt uriaş, atât în modul de gândire, cât şi în cel de acţiune.
Toate sistemele economice ale lumii - socialism, comunism, fascism chiar şi lăudatul sistem de afaceri libere - perpetuează stratificarea socială, elitismul, naţionalismul şi rasismul în primul rând, pe baza decalajului economic. Atâta timp cât un sistem social foloseşte banii sau schimbul economic, oamenii şi naţiunile vor încerca să-şi menţină avantajele economice competitive sau în cazul în care acestea nu pot face acest lucru prin mijloace comerciale, o vor face cu ajutorul intervenţie militare.
Într-un sistem monetar, puterea de cumpărare, nu este legată de capacitatea noastră de a produce bunuri şi servicii. De exemplu, în timpul unei crize, există computere şi DVD-uri pe rafturile din magazin şi automobile în loturile de maşini, dar cei mai mulţi oameni nu au puterea de cumpărare pentru a le cumpăra. Pământul se află în acelaşi loc, sunt doar regulile jocului, care este învechit şi creează competiţie, privare şi suferinţe umane inutile.
Sistemul monetar a fost dezvoltat cu ani în urmă, ca un mijloc de control al comportamentului uman, într-un mediu cu resurse limitate. Azi banii sunt utilizaţi pentru a reglementa economia, nu în beneficiul general al populaţiei, ci pentru cei care controlează bogăţia financiară a naţiunilor.
Toate sistemele sociale, indiferent de filosofia politică, credințe religioase sau obiceiuri sociale, în cele din urmă depind de resursele naturale, de exemplu aer curat şi apă, teren arabil, tehnologia şi personalul necesar, pentru a menţine un standard ridicat de trai.
Pentru a înţelege mai bine sensul unei economii bazate pe resurse se poate lua în calcul acest lucru: dacă toţi banii din lume ar fi distruşi, atâta timp cât solul fertil, fabricile, şi alte resurse au rămas intacte, am putea construi orice alegem să construim, să îndeplim orice nevoie umană.
Nu banii sunt ceea ce oamenii au nevoie, ci mai degrabă accesul liber la necesitățile de viaţă. Într-o economie bazată pe resurse, bani ar fi irelevanți. Tot ce ar fi necesar, sunt resursele, fabricaţia şi distribuţia produselor.
Comportamentul uman este supus aceloraşi legi ca orice alt fenomen natural. Obiceiurile umane, comportamentele şi valorile sunt produse înrudite a culturii noastre. Nimeni nu se naşte cu sentimente de lăcomie, prejudecăți, habotnicie, patriotism şi ură; toate acestea sunt modele de comportament învăţate. Dacă anturajul este neschimbat, comportamente similare vor reapărea.
Într-o astfel de societate, măsura succesului se va baza mai degrabă pe împlinirea preocupărilor individuale, adică achiziţionarea de avere, proprietăți şi putere.
Când dimpotrivă, la individual, îţi poţi îndrepta resursele mentale, spre spirit şi gând.
Până atunci, toate vorbele doi bani nu fac, şi aş fi curios cum face un cap de familie, să aibă gânduri bune, sau să se gândească la spirit, când trebuie să plătească unor mafioţi cu guler alb, care nu au moştenit de la măsa nimic, facturi la : apă, gaze, energie electrică, taxă de drum, impozit la casă, TVA la orice, asigurări obligatorii către firme private, taxă de autostradă, taxă de pod, taxă de intrare într-o localitate, şi alte zeci de taxe şi impozite, impuse de către nişte rebuturi ale rasei umane.
Iar eu spre deosebire de alţii, privesc omenirea ca pe un tot unitar, nu ca indivizi şi naţiuni separate, de către nişte indivizi interesaţi în a menţine această stare de sclavie umană.

„DUELUL” POLITICIENILOR ROMÂNI ?!?!?!

2009-11-14T19:14:00.001+02:00

Orice om matur şi nu numai, a aflat pe parcursul vieţii, noţiunea cuvântului „duel”. Dacă te uiţi în DEX, afli că duelul este o confruntare între două persoane, în prezenţa a unor martori stabiliţi dinainte. Sau figurativ, o confruntare verbală între două persoane sau publicaţii. Comportamentul politicienilor români, îl putem încadra cred că la o ceartă de mahala. Că numai în mahala se pot înfrunta prin cuvinte, două persoane, dar nestabilind nici un martor, nu se cheamă duel, au doar martori ca spectatori, alţi mahalagii, care asimilează cearta ca pe un spectacol.

Nu e nimic altceva decât o ceartă de mahala.
Politicienii români pentru că nu şi-au stabilit din timp martori la polemica lor, putem trage concluzia că este o banală ceartă de mahala.
Şi dacă nu şi-au stabilit martori, iar noi cetăţenii suntem spectatori, uneori fără voie, politicienii nu realizează în mintea lor că se fac de râs ?!
Dar culmea este că există „martori” printre spectatorii „plătitori de taxe şi impozite”, care se auto-declară că ei sunt stabiliţi ca martori la „duel”, mai de mult şi chibiţează cu o fervoare mai rău decât politicianul pe care îl susţine.
Aceşti chibiţi sunt mult mai periculoşi, decât orice, în această ceartă a politicienilor români. Dacă un politician român este contrat prin vorbe de către un martor involuntar al polemicii lui cu un adversar, politicianul îl va ignora sau îi va răspunde civilizat, ori îl va lăsa în plata domnului.
Nu acelaşi lucru se întâmplă şi când te împinge gaia, să conteşti spusele unui politician român în faţa unui chibiţ de al acestuia. Ai şanse foarte mari să primeşti o replică contondentă, respectiv să iei bătaie la propriu.
Şi vine întrebarea logică! Ce om poate fi acela care acceptă, pentru că foarte mulţi politicieni români acceptă, ba chiar încurajează „chibiţarea”, care doreşte votul meu, dar comportamentul lui nu se încadrează în educaţia pe care am primit-o?!
De ce aş vota pe unul din mahala, ca să conducă treburile cetăţii?!
Nenorocirea este că sunt mulţi chibiţi de mahala, care achiesează (sic) la un comportament cât mai de mahala, al unui politician român.
Altă nenorocire, este că sunt români în high-life, aşa zişii ’telectuali, care agreează şi ei vorba de mahala, dar îmbrăcată în vorbe docte, de genul „să-mi numere ouăle”, sau au „broaşte în gât” !
Şi cum români din ambele tabere sunt cu duiumul, România va avea în continuare politicienii pe care îi votează aceştia, pentru că îi reprezintă!
Dar vin şi mă întreb, pe noi ăştia care nu suntem din mahala, şi cred că nu puţini, cine ne mai reprezintă ?!

NU TRAGEŢI ÎN PIANIST !

2009-11-14T19:12:00.001+02:00

Dacă acum două sute de ani, acest înscris se găsea afişat în faimoasele „Saloon”-uri din vestul sălbatic al Statelor Unite, avea un rol bine determinat şi fiecare înţelegea asta. Patronul de local avea interesul să nu moară angajatul, căci atmosfera din local devenea ternă. Clienţii la rândul lor, respectau îndemnul, deoarece pianistul le crea atmosfera plăcută la un pahar de băutură.

Se poate face o comparaţie dintre acel Saloon din vestul sălbatic, cu România, care se află acum în…estul sălbatic. Cetăţenii români, sunt… patronul salonului. Şi cred că trebuie ca noi cetăţenii români, să scriem la vedere, pe un mare afiş, „Nu trageţi în guvernanţi!”
Bineînţeles că acest „tras” este o metaforă la „trasul” de critici şi acuzaţii la adresa guvernanţilor, oricând şi din orice poziţie, de către purtătorii de „armă”.
Cine sunt purtătorii de armă în salonul numit România?! Păi să vedem! Mass-media, cetăţeni obişnuiţi şi culmea culmilor, inclusiv guvernanţii, adică pianiştii. Toată lumea trage în toată lumea, iar românul pentru că este altfel decât toţi, trag şi unii în alţii.
Numai că de la o vreme, românii nu mai trag unii în alţii, nici în alţii, şi stau cu sufletul la gură, uitându-se cum „pianiştii” au început să tragă ei unii în alţii.
Se feresc cum pot, de loviturile plecate din „armele” pianiştilor, dar asistă cu stupoare cum există riscul ca pianiştii să se împuşte între ei şi românii să fie obligaţi să-şi caute alţi pianişti.
Ce fac pianiştii când trag unii în alţii?! Normal că sunt ocupaţi cu trasul! Mai cântă ceva în acest timp ?! Nu, nu mai cântă. Deci atmosfera din localul numit România, începe să devină din ce în ce mai sumbră, clienţii sunt plictisiţi de lupta dintre pianişti şi cât de curând o să trebuiască alţi pianişti în local. Greşeala că s-a ajuns aici, aparţine patronului de local, care de idiot ce este, nu a controlat de arme pe pianişti şi nu le-a confiscat.
A luat de bun ce au zis pianiştii, că ei nu au arme, că ei nu trag niciodată cu arma, şi că ei se vor ocupa numai cu cântatul la pian, ca să fie atmosfera plăcută în local şi lucrurile să meargă bine.
Ei uite că au minţit şi acum asistăm la împuşcăturile trase de pianişti unii în alţii, iar patronul şi clienţii, trebuie să se ferească cum pot de „gloanţele” lor, este haos total în localul România.
Nu ştiu când nu va mai fi patronul localului România, idiot, ca să aducă pianişti responsabili şi neînarmaţi, ca să aibă şi el un câştig.

Puterea de a fi om …de a fi suflet !

2009-11-14T19:11:00.004+02:00

Umblând şi eu prin bloggosferă (ca orice computerist amator,(sic) care se respectă, având şi blog public, mai intru şi eu şi văd una, alta, mai învăţ ceva, că omul învaţă toată viaţa, indiferent de vârstă sau pregătire, şi am văzut şi eu cam ce au apreciat oamenii pe blog-uri.

Înainte de a comenta, vreau să spun că am ajuns la jumătatea vieţii, dar port în suflet încă, cei 20 de ani, sunt un romantic incurabil, un umanist şi un iubitor de natură.
Umanistul din mine, cred că este vinovat de caracterul meu. Întotdeauna am căutat să prezint celorlalte fiinţe umane din jurul meu, viaţa reală şi cum să-şi analizeze acţiunile sale, în aşa fel ca să nu-şi facă rău nici lui, dar nici altora. Am căutat să înţeleg viaţa, să spun şi celorlalţi ce am aflat eu, fiind gata să învăţ şi de la alţii.
Deocamdată, încep să mă îndoiesc de calitatea mea de fiinţă superioară, pentru că am încercat să afla aparatul de măsură, care m-a catalogat aşa şi nu l-am aflat niciunde.
Dar dacă nu sunt o fiinţă superioară, m-am convins că sunt o fiinţă raţională, având capacitatea de procesare a datelor şi informaţiilor primite din mediul de viaţă, mai bine, credem noi oamenii, decât celelalte fiinţe de pe această planetă. După ce mi-am încropit în minte această întrebare, am încercat să aflu, folosind standardele actuale de viaţă umană, ce fel de fiinţă umană sunt!
Folosind elemente de logică ajutătoare, am căutat să privesc oamenii într-un tot unitar, ca pe fiinţe aparţinând aceleiaşi specii. Numai că aici a intervenit un paradox.
Dacă la celelalte specii de animale, cele mai apropiate fiind cele domestice, existau diferenţe esenţiale între ele, am observat că şi la oameni există aceste diferenţe.
Dar ce am observat la animale nu se potriveşte la om. Dacă într-un grajd se află doi boi, fiecare cu porţia lui de fân în faţă, nici unul dintre ei nu se va duce să mănânce din fânul celuilalt, dacă acesta este pe moarte. Am observat la animale, că există un simţ de proprietate al teritoriului de vânătoare, pe care îl apără prin orice mijloace, sau un simţ de proprietate al femelei de reproducere, atacând orice mascul care se apropie de ea.
Am descoperit cu stupoare, târziu în viaţă, că nu există nici o deosebire între animal şi om. Aceleaşi instincte primare cu care se naşte orice fiinţă vie, instinctul de supravieţuire şi instinctul de perpetuare a speciei sunt caracteristice şi omului. Şi spre tristeţea şi durerea mea sufletească, unii dintre reprezentanţii rasei umane, se ocupă doar cu reactivarea şi menţinerea în stare activă a celor două instincte primare. Instinctul de supravieţuire, face ca sentimentul de frică să fie activ în fiinţa umană, iar unii se folosesc de acest sentiment pentru a domina alţi oameni.
Noi oamenii fiind fiinţe inteligente, (nu-i aşa?!), nu se mai foloseşte biciul sau mijloace necivilizate, acum în prag de mileniu trei. Acum se dau legi. Şi aceste legi nu pot fi date, decât dacă tu, ca om, eşti într-o luptă permanentă cu ceilalţi, pentru a supravieţui.
Unii dintre noi, mai inteligenţi ca alţii, dar cu o inteligenţă dirijată de interese proprii, au descoperit că oamenii pot fi păcăliţi, sau în termeni filozofici, manipulaţi.
Recunosc că multă vreme am privit societatea, oameni în general, ca pe un dat, fiind şi eu înrolat în turma de oameni care merge, cică înainte spre viitor.
Numai că am avut norocul, sau şansa, ce o fi, de a vedea câteva documentare, care brusc m-au luminat ca om, făcându-mă să cred că într-adevăr sunt o fiinţă superioară, numai că privind în jurul meu, trebuie să-mi fie jenă să afirm asta.
Mulţi dintre semenii mei, gândesc ca şi mine, dar marea majoritate a oamenilor, au început deja să se mulţumească cu grajdul curat şi cu fânul îndestulător.
Mă refer aici la faptul că majoritatea oamenilor, sunt umani şi corecţi, doar cu ajutorul cuvintelor, nu al faptelor. Aş face referire aici la poporul român, din care fac parte, cu toate că sunt convins că nici ceilalţi nu au alte mentalităţi.
Să luăm un singur exemplu. Discriminarea ţiganilor. Dacă întrebi orice român, dacă el discriminează pe ţigani, va afirma cu tărie că el este cel mai tolerant şi dacă cumva vrei să-l contrazici, e în stare să te ia şi la bătaie.
Perfect. Sunt de acord. Chiar înclin să dau crezare celor care spun că poporul român este tolerant şi cu frica lui Dumnezeu.
Sper că sunteţi de acord, că poate acesta este adevărul şi eu caut nod în papură poporului român care este un popor ales, deosebit şi nu face discriminare.
Pentru fraierii şi papagalii de români, care ar fi de acord cu această latură a poporului român, înainte de a se băşica de termenii cu care i–am gratulat, vreau să-şi răspundă lor, la următoarele fenomene.
Cum naiba se face, ca atunci când un român îşi cumpără o locuinţă, rudele îl sfătuiesc, sau chiar şi el afirmă, să nu existe vecini ţigani?! Cum naiba se face, că vânzătorul unei locuinţe, este rugat de vecinii care rămân pe loc, să nu vândă unui ţigan?!
Cum naiba se face, că un părinte care urmează să-şi înscrie copilul în clasa I-a, se interesează dacă sunt ţigani în clasă cu copilul său?!
Cum naiba se face, că atunci când un român cere informaţii despre o localitate pe care doreşte să o viziteze, primul lucru pe care i-l spune interlocutorul, sunt cartierele populate de către ţigani?!
Cum naiba se face, că mămica sau bunica, îl ceartă pe ăla micu’ dacă se murdăreşte, cu vorbele : parcă ai fi un ţigan!. De ce nu-i zice, parcă ai fi tac’tu când era mic ?! Te poţi numi popor tolerant, şi zici că vrei să integrezi ţiganii, dar menţii în DEX, verbul „a se ţigăni”?!?! Noi suntem la fel de ipocriţi ca americanii, care la fel dau pe gură că ei nu sunt rasişti, dar Haarlemul e în floare!!! Şi multe alte exemple sunt.
Dar să revin la ce am început, adică ce blog a fost apreciat de către românii ce navighează pe internet. Blog-ul lui James Crissilv.
Da, blog-ul lui James Crissilv, aţi citit bine! Văzând descrierea lui făcută pe weblog.ro, de către persoanele de acolo, bineînţeles că am accesat blog-ul şi am citit şi eu câteva postări de pe acesta. Nu am aflat nimic nou, decât faptul că oamenii apreciază tiparele, uniformitatea, descrisă de către predecesori ca pe nişte reguli de viaţă.
Dau cel mai mic exemplu. De ce înşeală bărbaţii?! Foarte general! Care bărbaţi şi când?! Îşi înşeală iubita, amanta sau nevasta?! La fiecare caz în parte alta este cauza!
De exemplu, bărbaţii în jurul vârstei de 30 de ani, dacă nu schimbă partenera câteodată, se va culca cât de curând ca boul pe coadă. Chiar dacă este dovedit aceasta, normal că nu se dau aceste informaţii publicului larg, că ar fi vai şi amar de umanitate.
Şi multe alte subiecte, care conduc spre un singur lucru. Citiţi voi pe blog-uri, fiţi romantici, visători, credeţi-vă umani, „că fânul vi-l aducem NOI” !
În concluzie, se încurajează formarea omului nou, mulţumit şi fericit, care visează, dar care nu stă să analizeze de ce se află el în postura, din ce în ce mai pregnantă de vită vorbitoare, şi care cât de curând va purta marcaj de tablă la ureche(sic).
Acum am înţeles de ce aşa puţini oameni, urmăresc documentarele de pe blog-ul meu, iar cei care le văd nu le recomandă altora.
Pentru că a înţelege Zeitgeist The Movie şi Zeitgeist Addendum, nu este suficient să ai o facultate. Trebuie să mai fi şi inteligent şi să vrei să nu mai fi vită.
Pentru că altfel nu înţeleg de ce oameni cu studii, au spus că nu sunt interesante, iar oameni muncitori, au spus că de abia acum înţeleg ei viaţa şi societatea !
Am ajuns la concluzia, că nu te poţi numi fiinţă superioară şi raţională, decât dacă TU, gândeşti cu mintea TA şi nu cu a altora.
Proiectul Venus, gândit de Jacque Fresco, consider că este viitorul omenirii.

ARUNCAREA MOTANULUI !!

2009-11-14T19:02:00.005+02:00

S-a scris si s-a vorbit mult despre urmările sistemului comunist în România, după cei cinzeci de ani petrecuţi în regimul socialisto-comunisto-securist. Fiecare prezentator postdecembrist, al comunismului, a pedalat pe subiectul care îl interesa, sau pe un subiect care avea impact asupra majorităţii, arătând ororile închisorilor comuniste, întâmplările celor condamnaţi la canal şi alte orori, executate de organele de opresiune ale sistemului comunist.

S-a marşat mult asupra persoanelor care nu puteau avea o replică la acuzaţii, adică la foşti securişti, care nu puteau protesta la acuzaţii. Ştie toată lumea că braţul înarmat al partidului, nu era securitatea ci Miliţia, iar foştii miliţieni comunişti au devenit poliţişti şi nu pot fi criticaţi, pentru că fiind încă în serviciu, românul are impresia că trăieşte tot în comunism şi le este teamă de ei. De ce noii comunişti care au luat puterea după 1989, şi care se dădeau capitalişti nu au schimbat complet uniforma miliţienilor ?! De ce nu s-a renunţat la culoarea albastră?! De ce nu s-au făcut uniformele de culoare verde, roşie sau gri?! Pentru că este normal că noii stăpâni, nu aveau alte metode de conducere, decât cele folosite de comunişti, adică impunerea fricii, care aveau braţul înarmat, reprezentat de miliţieni, în uniforma lor albastră, culoare care este privită cu ură de orice român cinstit, aşa că se foloseşte tot culoarea albastră pentru opresiune şi crearea fricii în populaţie.
Ultimii douăzeci de ani de comunism a pus organele de miliţie pe primul loc. Nimănui nu îi era frică de securitate, dar toată lumea avea frică de miliţian. Numai un şmecher idiot nou, nu recunoaşte asta. Şi mulţi dintre capii miliţiei au rămas în continuare în funcţie, ba chiar au fost avansaţi. Nu s-au înnoit cadrele din miliţie, botezată acum poliţie, pentru că aleşii poporului din anii 1990, fuseseră colegi de opresiune a populaţiei, cu cadrele de miliţie. Iar dacă a avut loc o primenire de cadre în „miliţie”, s-a făcut la nivel de cadre executante, nu la nivel de cadre de decizie. Poate ştie cineva vreun locotenent de miliţie ieşit în 1990 de pe băncile şcolii, şi care acum ar trebui sa fie avansat la excepţional general.
Nu există aşa ceva, deoarece pâinea şi cuţitul se află tot la EI, ei fiind aceşti politicieni de doi lei, foşti şi actuali urmaşi ai ciumei roşii. Nici un sistem social, fie monarhie, dictatură, democraţie,comunism sau socialism nu a venit cu un sistem de valori pentru marea masă a populaţiei, ba din contra, s-au folosit diferite metode, mai drastice sau blânde, pentru controlul maselor de oameni. Noul sistem capitalist instaurat cică după 1990, a lucrat şi lucrează după metode testate de subjugare, adică cele folosite de comunişti şi a apărut mai nou, metodele occidentale, brevetate deja în anii de experienţă de supunere a populaţiei vestice, în anii trecuţi.
Capitaliştii au descoperit ca nu e bine să faci ţarc la vite, pentru că sunt costuri mari la un gard solid, că vitele sunt sălbatice, şi pot să-l dărâme cu coarnele, aşa că au „montat” garduri moderne, respectiv un simplu fir electric, care va electrocuta vita care se apropie de gard.
Aşa şi cu turma umană, capitaliştii impun zi de zi alte reguli de comportament, în aşa fel, încât un cetăţean trăitor într-un stat capitalist, este mai sclav decât orice român înainte de 1989.
În România, regulile capitaliste încep să fie impuse puţin câte puţin de către organismele internaţionale, mai direct de către U.E. şi Banca Mondială.
Datorită faptului că la conducerea ţării, după 1989, s-au perindat numai membrii de vază ai fostului PCR, şi slugi ale partidului, este normal ca procesul comunismului să nu aibă loc niciodată, şi nici nu se vor devoala metodele comuniste de supunere a populaţiei, pentru că aceste metode sunt folosite şi acum în perioada post comunistă.
Comunismul în România, a impus o regulă simplă, şi anume, nimic nu se făcea dacă nu era comandat sau aprobat de către „partid” prin reprezentanţii lui, secretarul de partid.
Practic în perioada comunistă, dacă aveai vreo iniţiativă, riscai să fii urecheat de către partid, pentru că ai idei. Aşa că încet, încet, în România a apărut nepăsarea şi fuga de răspundere a oricărui român care făcea parte din sistem. Arhitecţii trebuiau să primească aprobare de la partid pentru proiectele lor, inginerii pentru orice idee novatoare, chiar dacă avea efecte de mărire a unei producţii, nu puteau face nimic dacă nu aveau aprobare de la partid. Primarii nu puteau da case la populaţie dacă nu avea aprobare de la partid. Şi aşa mai departe. Orice acţiune a unui om aflat pe un loc de decizie, ca o aberaţie, nu putea lua nici o decizie fără aprobarea partidului.
Această asumare a răspunderii de către partid, a făcut să se implementeze în mintea românului, că el nu are nici o răspundere, că răspunde partidul.
Apoi a apărut ca sport naţional, fuga de răspundere a oricărui român, indiferent de locul şi poziţia sa în societate, indiferent de locul de muncă. Aşa că nu trebuie să se mire nimeni, dacă acum, după douăzeci de ani de la căderea comunismului, în ţara asta nu merge nimic.
Pentru că fuga de răspundere, acţionează ca o dependenţă de drog în mintea a cel puţin 80% dintre români, care nu sunt decât simpli executanţi ai unor ordine. Culmea este că români din aceştia se află angajaţi în structurile statului român, la diferite nivele, sunt oameni care nu gândesc cu propriul cap, şi pentru orice acţiune trebuie să primească îndrumări şi indicaţii.
Ce face românul când vrea să fugă de răspundere, nu are soluţii la o problemă, dar vrea să se dea inteligent ?! Simplu, perorează, critică, semnalează şi aduce acuzaţii, dar aduce acuzaţii numai persoanelor care nu-i pot întoarce critica sau acuzaţia.
E suficient să stai să priveşti la televizor, câteva talk-show-uri cu subiecte, fie politice, economice sau sociale, şi vei vedea câţi români suferă de această boală, a constatării de fapte, a aduce acuzaţii, sau a bate apa în piuă, fără nici un rezultat concret pentru societatea românească.
Cea mai tare meserie şi cea mai bănoasă, la ora actuală în România, este datul cu gura.
România la ora actuală a fost transformată, cu ajutorul „aleşilor” într-un poligon de testare, a tuturor ideilor care pot face din fiinţa umană, o vită ascultătoare, supusă, care să nu se poată revolta sub nici o formă, iar sistemul de opresiune este conceput aşa de măiestrit, ca un laţ special, din care dacă încerci să scapi, te spânzuri singur.
Stau şi mă gândesc până la ce nivel de înjosire va ajunge poporul român. Sunt înregimentaţi în partide ca vitele, nu au nici un cuvânt de spus, că „organili” sunt deja la butoane.
Este trimis obligatoriu copilul la stâna cea mică, adică grădiniţă. Deci nici cei şapte ani de acasă nu îi va mai avea românul. Este vaccinat şi însemnat împotriva voinţei lui, contra tuturor epidemiilor inventate şi nu numai. Se dau teste, care atestă din start, că omul nu mai poate evolua în viaţă, teste care îţi pun o etichetă şi te-a dirijat automat la grajdul tău. Dintr-un rahat de miliţian, poţi evolua în parlamentar, sau din căpitan de vas poţi evolua în preşedinte de stat. Dar când supuşii tăi, au probleme în a se certa între ei, şi în a se urî reciproc, tu ca şmecher ce eşti, din vechea gardă a partidului şi nu numai, nu-ţi rămâne decât să-i zădărăşti unul împotriva altuia, şi în timp ce ei se muşcă unul pe altul, tu le pui zăbală, frâu şi marcaj de tablă la ureche. În licee, se pune accentul pe latura sexuală a tinerilor, nu pe cea educativă. Programa şcolară şi manualele şcolare sunt făcute de specimene, care sunt ultimele rebuturi ale acestui popor român.
Aşa că în România se poartă la greu, aruncatul pisicii în curtea celuilalt.
Nimeni nu este vinovat de nimic, nimeni nu răspunde de nimic, fiecare român prins în „offside”, de la vlădică la opincă, va căuta să arunce motanul (sic) la altul.
Halal popor, halal ţară!

ROMÂNIA POLITICĂ - fără ECONOMIE

2009-11-14T19:00:00.002+02:00

Aceasta este România reală, în mintea românului de rând. Pentru că românii nu au aflat că politica este legată de economie. Aceste două concepte, se leagă în conştinţa românului de rând, doar când vede că se fură din economie cu ajurorul politicii.
Românii pot fi împărţiţi în trei categorii :

Românii care cunosc ce e politica, cei care nu cunosc ce e politica si cei cărora nu le pasă de politică.
Culmea este că românii nu se hotărăsc în care tabără să rămână.
Sunt unii care cunosc ce e politica, dar nu le pasă de ea.
Aceştia se regăsesc printre intelectuali, jurnalişti, oameni de afaceri, politicieni, şi chiar oameni obişnuiţi.
Sunt unii care nu cunosc ce e cu politica, nu le pasă de ea, dar vorbesc de politică. Îi poţi găsi printre jurnalişti, oameni politici şi oameni obişnuiţi din popor. Sunt unii cărora nu le pasă de politică, dar îşi dau cu părerea de politică, căutând să impună cu ajutorul vorbelor docte sau nu, ce e aia politică. Aceştia se regăsesc printre oamenii obişnuiţi, jurnalişti, şi ce e mai grav, printre analiştii politici. Printre cei care cunosc politică, vorbesc despre ea, dar nu le pasă de politică sunt cei care provoacă cel mai mult rău României şi oamenilor în general. Toate aceste categorii de români, apar dintr-un singur motiv.
Dintr-un egoism românesc. Egoism cu care românul nu se naşte, dar orice implicare a unui român pentru alţi români, duce la blamarea miştocărească sau acuzaţii de interes, chiar din partea celor care sunt ajutaţi şi a celorlalţi din jur, aşa că implicarea neapreciată de către ceilalţi, duce la nepăsare, iar nepăsarea se transformă în egoism.
Şi sunt convins că această caracteristică a poporului român, nu este apărută de ieri de azi, este de mult în conştiinţa poporului, pentru că altfel nu ar circula în popor vorba „Facerea de bine, e _utere de mamă”» !
Cine încearcă să schimbe ceva în societatea românească, va fi privit imediat cu unul care vrea să facă rău, această teamă de „bine”, a apărut şi a rămas în conştiinţa românului, datorită sistemului comunist, care a distrus tot ce era logic şi normal în societatea românească. Numai „partidul” ajuta !
Comuniştii când au venit la putere, aveau în doctrina lor, un singur concept ca idee de bază, şi anume – « bine pentru toţi », adică tot ceia ce făceau ei, era pentru binele fiecăruia.
Păi după ce 50 de ani, toţi cei care propovăduiau binele majoritar, îşi făceau numai lor bine, iar tu cetăţean de rând, aveai parte numai de lucruri rele în traiul tău zilnic, cum îl vei percepe în subconştient pe cel care azi, se oferă să-ţi aducă binele zilnic ?!?!
Normal că percepi tot ceia ce zice, cu reticenţă şi parcă nu mai vrei să cazi de prost şi te revolţi în sinea ta, nevenind la vot, iar dacă îndoiala din tine, te trimite totuşi să votezi, încerci să te autoconvingi că îţi faci bine.
Dar când vezi că de fapt te-ai înşelat iarăşi, că politicianul pe care tu l-ai votat, pentru că logica îţi spune că e alt regim social, cu alte reguli şi concepte, şi îţi crezi falsa convingere că acesta se va ţine de promisiune, şi nu se ţine de promisiune, atunci îţi vine să dai cu căciula de pământ, iar convingerea că un străin care promite ceva, este un nonsens românesc, se implementează şi mai adânc în conştiinţa ta.
Deci, ce şanse are cineva, care doreşte să se implice într-o schimbare în bine a traiului românesc, atunci când există această concepţie în mintea românului alegător, şi când te prezinţi în faţa cetăţenilor, alături de unii, percepuţi deja ca mari mincinoşi sau aburitori în politică, care sunt deja percepuţi că au intrat în politică, doar pentru a face bani ?!
Şansa este nulă din start ! Deci cine încearcă să se implice în politică, doar pentru ceilalţi, va fi catalogat de către românul de rând, ca un alt potenţial individ, interesat să-şi facă bine lui, nu să facă bine românilor.
Apare o întrebare logică ! Nu se va schimba nimic în ţara asta ?!
Răspunsul este DA, se va schimba !
Nu cu alianţa D.A., staţi liniştiţi (sic). Dar schimbarea nu va veni de la coducătorii români !
Norocul României este că a fost alipită, mai cu voie, mai de nevoie, uniunii de state, care se numeşte Uniunea Europeană.
Deci toate schimbările care vor avea loc în România, vor veni numai şi numai de la Bruxelles. Parcă aşa se spunea odată, că lumina vine de la răsărit ! Ei uite că se poate şi invers, ca lumina(sic) să vină de la apus (sic).
Si aşa a mai apărut o nouă armă în mâna lui Gică Contra, locuitor al plaiurilor româneşti, arma respingerii a oricărei idei, chiar dacă e benefică sau nu societăţii româneşti, prin contracararea ei, cu vorbele „nu e în concordanţă cu normele U.E.”
Se dă cu flit, de către ceilalţi din jur, oricărei iniţiative, venite din partea oricui, prin aceste câteva cuvinte magice, spuse pe un ton doct, condescendent şi abordând o morgă de cioclu,(al României cred), „ nu corespunde cu normele U.E.”, chiar dacă acea idee nu are vreo legătură cu normele europene.
Cu un sistem de educaţie, care schimbă programa şcolară de trei ori pe an, care schimbă sistemul de examene de două ori pe an, care tratează corpul profesoral ca pe o echipă de săpători de şanţuri, ce fel de viitori români sunt şi vor fi în România actuală ?!
Majoritatea vor fi semianalfabeţi, inculţi, o mare masă de proşti, care se vor mulţumi cu „fânul” aruncat de „stăpâni”, care se consideră fericiţi că nu trebuie să gândească, iar singurele lor preocupări vor fi, mâncatul, băutul şi fututul ! Şi nu în ultimul rând, drogul cu care se sublimează, şi se dirijează nemulţumirea traiului la majoritate, acolo unde se provoacă şi se canalizează revolta oamenilor într-o bătaie între români şi forţele de ordine, regele sportului (sictir), respectiv măria –sa (huo), Fotbalul!
Ca un corolar, întreţinându-se mitul fotbal la bărbaţi, acesta va fi cauza multor certuri familiale între consorţi, asupra telecomenzii tv, în loc să discute de ce nu au veniturile necesare să posede două televizoare, sau asupra deplasărilor la stadion ale soţului .
Şi cum în mintea româncei neaoşe (adică proaste), apare imediat întrebarea: Nu cumva a plecat la femei?! De aici o perpetuare a conflictului latent familial românesc, la românul de rând şi nu numai!
Deci nici în familie nu va exista înţelegere. Şi vede cineva, cumva, pe bărbatul certat cu nevasta, să se apuce să facă politică, adică să rişte ca nevasta lui să-l dea în gât(sic), din ură, la „duşmani”?!
Iar noua scenă politică cu iz masonic(e la modă doar), este lumea virtuală, unde băieţi angajaţi(sic), dau petarde şi se trezesc să facă comentarii diferiţi…tastatorişti, era să zic gurişti, care habar nu au de unde are apă în plus marea când se umflă în sus şi nici mula(sic) când se saltă în sus, de unde are carne în plus.
O altă anomalie întâlnită pe plaiurile mioritice, este comportamentul românilor între ei. În marea lor majoritate, românii sunt născuţi actori.
Sau au luat grosso-modo, vorbele, că lumea e o scenă. Iar românii, joacă câte un rol, pentru fiecare situaţie în care se află.
Aşa că dacă rişti să te comporţi ca o fiinţă umană normală, adică ai acelaşi comportament şi la serviciu, şi la piaţă, şi acasă, şi într-o vizită, şi la iarbă verde, şi în faţa organului de ordine(sic), şi în faţa şefului, şi la şedinţă(indiferent de care), şi cu prietenii, şi cu duşmanii, rişti să fii catalogat de fiecare în parte, cu diferite caracterizări, dar nu laudative pentru tine.
Prin comportament, înţeleg, că vezi un român indiferent de categorie socială, că parcă este altul în situaţiile enumerate mai sus. Are alte gesturi, altă mimică, alte cuvinte, alt ton când vorbeşte. De fapt am observat, că numai românii care au un caracter infect, indiferent de clasa socială, se comportă în acest mod.
În cercurile din high-life sau intelectuale, acest comportament diferit, este numit pompos, ipocrizie! În popor i se spune direct, neaoş româneşte, „bulangiu”. Şocant dar adevărat! De fapt, trist şi adevărat!
Că românii sunt altfel decât ceilalţi din Europa, este demonstrat de istorie. Când majoritatea europenilor îşi făcuseră deja state unitare, şi sunt convins că nu au primit ordine de partid pentru asta, România era divizată în mai multe teritorii, fiecare cu legea lui.
Si această împărţire nu era făcută sau dorită de oamenii care conduceau aceste ţări, cât de românii care locuiau pe aceste teritorii.
Pe aceste plaiuri mioritice, istoria demonstrează, că mereu a existat altcineva care a dictat modul de viaţă pe aceste teritorii.
Până şi rege, a fost nevoie să se aducă din afară, că altfel, românii s-ar fi bătut între ei, pentru tron, de intram în istoria mondială, nu cu un război de o sută de ani, noi considerându-ne mai cu moţ, cu siguranţă ar fi durat o sută cincizeci de ani. Au dictat pe aceste meleaguri, turcii, austriecii, ungurii, ruşii, iar când a fost să aleagă şi românii ceva, această răbufnire de mândrie românească, a făcut ca românii după 1989, să aleagă prin vot, candidatul care nu avea legat de coadă, vreo acuzaţie că reprezintă altă naţiune. Pe cine simţeau ei că este român neaoş, şi care nu putea fi acuzat că este aservit vreunei puteri străine?! Pe Ion Iliescu !!!
Fusese în cadrele de conducere ale partidului comunist, dar asta nu avea importanţă, pentru că românii împărţeau pe comunişti în două, comuniştii răi şi comuniştii buni. Şi a ales unul bun! (sic)
Când au realizat românii, cu chiu cu vai, că trebuie să se îndrepte spre capitalism, s-au repezit entuziaşti să voteze pe Emil Constantinescu.
Văzând şi trăind „capitalismul” lui nea Emil, au votat cu brio pe nea Ilici iarăşi. Păcălindu-se din nou, românii s-au uitat în jur şi au realizat că mai bine aleg preşedinte un altfel de om, după mintea lor, mai bun decât cei doi la un loc. Şi au votat Traian Băsescu.
Norocul lui Traian Băsescu este că nu are fizicul lui Antonio Banderas sau Brad Pitt, că nu pupa în veci preşedenţia României, dar aşa, românul de rând, văzându-l printre ei, l-au acceptat ca pe unul de al lor, mai ales că „nea Trăienică”,(sic) ştie să vorbească cu oamenii din popor, „nu se ţine măreţ”, cum ar zice nea Gheorghe din Cucuieţii de Câmpie.
Poporul român mai are o „genă” de caracter ciudat. Şi anume că el întotdeauna a simţit că trebuie să fie alături de partea celui „oropsit”, indiferent de cine sau de ce.
Iar atacul politicienilor îndreptat împotriva lui Traian Băsescu, îl transformă în ochii românului de rând, automat într-un „oropsit” al sorţii, de către „oligarhii ăia care nu se mai satură de furat”.
Cine ar fi putut să-l învingă în alegeri prezidenţiale pe Traian Băsescu?!?!
Mircea Geoană ? Crin Antonescu? Cu toată dorinţa mea, de a se întâmpla asta, am avut mari îndoieli, care s-au confirmat.
Ceilalţi ies din discuţie, pentru că ei există doar în mintea familiei lor, sau a celor interesaţi să mai ciugulească ceva de la ei, în mintea prietenilor doar dacă sunt de faţă, că în rest, nu !
Şi atât timp, cât cu ajutorul mass-mediei, care este aservită în totalitate, pentru că doar nu sunt de stat, au patroni care nu fac concediul la Eforie Sud, sau cumpărături la Mall-ul din Vitan, se întreţine o falsă bătălie între oamenii politici, ca să se creeze falsa impresie în mintea alegătorului, că cineva se gândeşte la ei, la cetăţeni, realegerea va veni de la sine.
Ceia ce nu ştiu aceşti politicieni, dar poate ajung să citească vreodată cele de mai sus, sau poate chiar ştiu dar nu-i interesează, că pe cetăţeanul român de rând, îl interesează ce spune un politician, cred că mai mult decât mă interesează pe mine, să învăţ limba băştinaşilor din Oagadugu!(o exista?!)
Dacă există cineva care ar încerca să îl trezească pe Gică Contra din străfundurile sale genetice româneşti, îl sfătuiesc să mai citească odată ce am scris, şi dacă simte să se „contreze” mai rău, îl sfătuiesc să candideze.
Are votul meu !

Trăim doar să mâncăm şi să ne distrăm?!

2008-06-29T09:39:00.005+03:00

Am descoperit că cel mai eficient mod de a avea avantaje materiale în viaţa asta, este să te bagi în politică şi de acolo să te înfrupţi din munca celorlalţi. Dar pentru asta, am descoperit ca îţi trebuie o mare doză de tupeu, aroganţă, animalitate... şi alte "calităţi" care nu prea fac cinste unei fiinţe umane. Conducătorii din orice loc de pe pământ, în loc să ridice nivelul de pregătire culturală şi spirituală al oamenilor, se zbat să-i pună în grajduri sau să-i pună să se bată. Ce diferenţă este între aceşti aşa zis conducători şi cei care dresează câini pentru luptă?! De aceia cred că sunt şi interzise, numai elita are drept de a organiza lupte, dar între oameni. Educaţia este lamentabilă. Se face educaţie pornind de la nişte lucruri care nu au nici un efect asupra rasei umane. În loc să-l înveţi pe un copil multă comunicare, geografie, economie, o activitate care să-i vină ca o mănuşă, elementele principale care îl fac pe el superior unui animal, scopul lui pe pământ, îl îndoctrinezi cu patriotism, dragoste de ţară şi că el la şcoală trebuie să intre pe uşa din spate, că prin aia din faţă intră profesorii. De la cele mai fragede vârste. inoculam unui copil instinctul de animal de luptă şi de ură pentru ceilalţi. După ce termină studiile, face anticameră la vreo vită care are firmă. Îşi cumpără maşină şi este automat catalogat şi înrolat în turma de vite. Cine este cel care îmi impune mie să fiu vită?! Parlamentul?! De ce idioţii care au făcut regulile de circulaţie, nu au conceput un sistem, în care eu am un anumit tip de permis, care îmi permite să merg cu o anumită viteză şi dacă sunt vită să fiu obligat să merg cu altă viteză?! Ce este aşa greu. ca pe parbrizul maşinii să existe o bulină care să arate ce calităţi de conducător auto ai?! Adică la începător se pune o bulină galbenă, de ce nu s-ar pune o bulina roşie la cei care sunt vite cu permis, ca să mă feresc şi să îl feresc?! Este aşa greu?! Aiurea! Vitele care conduc nu sunt capabili să creeze un astfel de sistem! Creierul lor refuză să înteleagă noul, sau să creeze ceva nou. Nu sunt în stare decât să preia lucruri gândite de alţii. Mai semnalez un cretinism şi o hoţie de un banditism mai mare ca la camătari cu acte. Dacă un om împrumută bani de la o bancă în euro şi plăteşte rata în euro, de ce banca aplică dobandă variabilă?! Se devalorizeaza euro?! Şi dacă da, faţă de cine sau de ce se devalorizează?! Aceşti parlamentari de râs din ţara noastră nu au vazut că este o cretinitatte sau o hoţie?! Cum mă apără pe mine de hoţii cu ştaif, un parlament de aşa calitate?! Cu mult înainte de alegeri, politicienii încep să-şi facă guverne, coaliţii şi ei nici nu au fost aleşi. Să vedem câte vite sunt în România la următoarele alegeri! Ultimele alegeri, indică o cifră dureros de mare!