Am să vă povestesc dragii moşului, de ce este România aşa cum este şi de ce sunt oamenii aşa cum sunt. Era odată ca niciodată o ţară cu un popor harnic şi muncitor aşa cum multe erau pe Pământ. S-a întâmplat ca să pornească un mare război mondial, unde poporul român nu s-a regăsit în tabăra învingătorilor, dar unul din învingători l-a luat sub aripa sa, mai cu voie, mai fără voie. Învingătorul sub aripa căreia a ajuns poporul român s-a nimerit să fie unul cu un alt regim social, aşa că prima grijă a învingătorului a fost să impună regimul social al său, respectiv comunismul. Nu era aşa uşor să implementezi un regim de altă factură la un popor care trăia fericit în capitalism. Capii conducători din România dădeau linia de conduită şi conduceau ţara după metode capitaliste, iar acest lucru făcea ca munca agitatorilor de partid comunist să nu dea rezultate palpabile. Văzând aceasta, comuniştii, au arestat toată elita conducătoare a României.
Dar după foarte puţin timp au văzut că au căzut din lac în puţ, adică s-au trezit comuniştii că nu avea cine să conducă în administraţie şi în economie. Au hotărât să umple golurile lăsate de cei arestaţi cu oameni de ai lor. Numai că oameni pregătiţi cu studii nu aveau, aşa că au găsit o soluţie comunistă. Ştiind că oamenii în general sunt conduşi simplu, folosindu-se de frica şi teama omului în general, au hotărât să pună în posturi de conducere, oameni cît mai solizi, în felul acesta subalternii să asculte de el de frică, logica şi mintea nemaifiind necesare.
Zis şi făcut.S-au uitat comuniştii în jurul lor să găsească astfel de oameni. Şi i-au găsit. Au găsit la marginea localităţilor, oameni fără căpătâi, oameni fără o gospodărie frumoasă, oameni pe care nimic nu îi lega de locul natal, pentru că erau deja marginalizaţi de comunitatea locală.
Pe aceştia, comuniştii i-au pus în funcţii de conducere în România. Urmarea a fost aceasta. Cum tineretul creşte şi se educă şi prin puterea exemplelor, cei care au rămas la locul lor în comunitate, văzând că nu trebuie să înveţi ca să ajungi om mare, au început să nu mai fie aşa de ambiţioşi pentru o carieră. Deoarece vedeau cu ochii lor, cum un troglodit care nu avea după ce bea apă şi mai era şi prost cât cuprinde, ajunsese la oraş, director de fabrică, miliţian, ministru etc. Aceşti noi conducători puşi de comunişti, nefiind educaţi într-o familie românească, fiind mai mult golani, cum zice o vorbă din popor, au fost nişte executanţi pentru comuniştii care se aflau la putere. Aceşti conducători nu aveau rădăcini în mediul social românesc, nimic nu îi lega de acest popor, doar faptul că trăiau în România, aşa că ia durut în cot că unele decizii cretine pe care le luau, erau contrare firii şi dezvoltării acestui popor.
Dacă veţi studia dragii moşului istoria comunistă, veţi descoperi că primii conducători ai României puşi de comunişti nu au rădăcini sociale. Sunt nişte golani în proporţie de 90%. Aceşti conducători comunişti au avut la rândul lor urmaşi, care nu au fost educaţi despre valorile umane în familia lor, pentru că părinţii lor nu aveau această educaţie. Aşa că nu trebuie să vă mire că acum când poporul român s-a întors la albia lui, adică la capitalism, că nu poate să trăiască acum ca înainte de a veni comunismul.
Şi aceasta din cauză că ţara este condusă de urmaşii celor descrişi mai sus, în mintea cărora nu există cuvântul, patrie, onoare, respect, credinţă, cuvîntul OM. Există doar instinctele de turmă de vite din care îşi au originea, adică hoţie, căpătuială, inteligenţă sub medie, tupeu cât cuprinde, atacul asupra altui om prin mijloace fizice sau juridice etc. şi la acest etc. treceţi voi toate subcalităţile unui homo erectus.
Aşa că şanse să aveţi voi românii un trai civilizat pe aceste meleaguri nu vor exista niciodată atât timp cât puii de năpârcă se vor afla în foruri de conducere, puşi de către voi prin vot. Şi dacă ştiţi proverbul "Ce-şi face omul cu mâna lui…" făceţi-o-vă în continuare. Pentru că dacă nu au reuşit în epoca comunistă să vă transforme în vite, uitaţi-vă din când în când în oglindă şi o să vedeţi că unii dintre voi au deja marcajul de tablă la ureche. Să fiţi iubiţi şi….MUUUU cât mai uşor!
Această poveste este o ficţiune şi va fi tratată ca atare de către cei ce o citesc. Dacă cumva din întâmplare cineva se recunoaşte în această poveste, le transmit lor, urmaşilor şi urmaşilor lor, un sincer şi călduros: HAI SICTIR.
Semnează, un luptător-rănit în Revoluţia din Decembrie 1989.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu