ADEVĂR ŞTIINŢIFIC ŞI ARTISTIC

REALITATEA ŞI FICŢIUNEA FINANCIARĂ
Cursul monetar din odiosul timp comunist avea acest mare defect că era fictiv, dictat, nu corespundea mişcării libere a pieţii, singura care asigura valoarea. E adevărat că pe atunci preţurile stăteau cât de cât înţepenite, salariile nu depăşeau anumite limite (totdeauna mai mici decât visau oamenii!), tezaurizarea excesivă nu era la îndemana; însă nici crize de somaj nu prea erau, nici în stradă nu te scoteau pentru neplată, pensionarul rezemat pe trei-patru salariaţi activi nu-şi temea pensia, iar omul mediu care muncea răzbea cu chiu cu vai la un apartament ieftin, cu mult zbucium şi aşteptare la o maşină ieftină, era tratat medical gratis, copiii lui învăţau fără cheltuieli, lăcomia justiţiei era ţinută în frâu, ca şi a notarului sau a farmacistului, călătoria costa puţin, hotelul puţin, iar cura balneo-terapeutică se apropia de gratuitate. Dar toate acestea nu aveau prea mult preţ în ochii economiştilor din şcoala lui Adam Smith şi succesorii, ca şi la marea presa straină, apuseană, căci valoarea monedei era fictiva, iar cursul, dirijat dictatorial. Eram, cu traiul nostru oarecum decent, nu lipsit de bucurii şi conforturi, de înaintări şi încântări prosteşti, în plină ficţiune. Ne tihnea oarecum în fals!

POVESTEA ROMÂNIEI

Am să vă povestesc dragii moşului, de ce este România aşa cum este şi de ce sunt oamenii aşa cum sunt. Era odată ca niciodată o ţară cu un popor harnic şi muncitor aşa cum multe erau pe Pământ. S-a întâmplat ca să pornească un mare război mondial, unde poporul român nu s-a regăsit în tabăra învingătorilor, dar unul din învingători l-a luat sub aripa sa, mai cu voie, mai fără voie. Învingătorul sub aripa căreia a ajuns poporul român s-a nimerit să fie unul cu un alt regim social, aşa că prima grijă a învingătorului a fost să impună regimul social al său, respectiv comunismul. Nu era aşa uşor să implementezi un regim de altă factură la un popor care trăia fericit în capitalism. Capii conducători din România dădeau linia de conduită şi conduceau ţara după metode capitaliste, iar acest lucru făcea ca munca agitatorilor de partid comunist să nu dea rezultate palpabile. Văzând aceasta, comuniştii, au arestat toată elita conducătoare a României.

TOTUL ESTE...PERFECT ?!?!?!

Românii au multe vorbe de duh, poveţe, sfaturi şi proverbe. Unul din acestea, transformat de mediul popular, sună cam aşa : „Teoria, ca teoria, dar practica ne omoară!”
Am citit acel material, şi îmi menţin convingerea că la ora actuală, genul acesta de abordare a vieţii şi a problemelor este cam în afara mileniului III.

Puterea de a fi om …de a fi suflet !

Umblând şi eu prin bloggosferă (ca orice computerist amator,(sic) care se respectă, având şi blog public, mai intru şi eu şi văd una, alta, mai învăţ ceva, că omul învaţă toată viaţa, indiferent de vârstă sau pregătire, şi am văzut şi eu cam ce au apreciat oamenii pe blog-uri.